Eroii Uniunii Sovietice din Moldova: Vladimir Bocicovskii, asul tanchiștilor

Cu prilejul celei de-a 82-a aniversări a eliberării Moldovei, continuăm să relatăm despre originarii țării noastre care, pentru actele lor de eroism din timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, au fost distinși cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice.

CHIȘINĂU, 10 Aprilie – Sputnik. Născut la Tiraspol, Vladimir Bocicovskii a devenit o legendă încă în timpul vieții: al doilea cel mai eficient as al tanchiștilor (cu 36 de unități blindate inamice distruse), deținător al titlului de Erou al Uniunii Sovietice, acesta a făcut parte din așa-numitele „forțe blindate cu destinație specială”.

Viitorul tanchist a crescut într-o familie de cofetari, ale căror deserturi ajungeau chiar și pe masa Curții Imperiale. Micuțul Volodia, care urma cursurile unui gimnaziu din Tiraspol (oraș în care familia Bocicovskii a locuit până în 1936, ulterior s-a mutat la Alupka), era pasionat de istorie și arheologie. Tancurile vor apărea în viața sa ceva mai târziu, după vizionarea filmului „Tractoriștii”. Iar în iunie 1941, în cea de-a doua zi de la începutul Marelui Război pentru Apărarea Patriei,cu doar câteva zile înainte de a împlini 18 ani, Vladimir Bocicovskii a plecat la Școala Militară de Tancuri „Stalin” din Harkov.

Îl așteptau șase răniri și aproape douăzeci de intervenții chirurgicale. Avea să ardă de cinci ori în tanc după loviturile inamicului și a fost la un pas de a-și pierde un picior. Deocamdată însă, în mai 1942, tânărul cursant împreună cu camarazii săi de arme pleacă la Nijni Taghil pentru a prelua noile tancuri T-34. Prima sa experiență de luptă va avea loc în luna august a aceluiași an, în cadrul Brigăzii 1 de gardă de tancuri, în lupta de la Somovo: urmează atacul fulgerător, izbirea directă și distrugerea tehnicii germane...Prin consecință, Bocicovskii a fost promovat la comanda unui pluton de trei tancuri. În componența acestei brigăzi Vladimir a luptat pe Frontul de la Kalinin și a participat la operațiunea ofensivă de la Rjev-Sicevka (numită „Marte”).

După una dintre lupte, fiind rănit la coapsă, asul tanchiștilor a fost la un pas de a-și pierde piciorul: medicii insistau pentru amputare, însă soarta i-a surâs lui Bociсovskii și piciorul i-a fost salvat. Totuși, o perioadă a fost nevoit să comande tancul de pe blindaj: din cauza șchiopătării nu putea urca în interior. Acest fapt nu l-a împiedicat pe erou să fie decorat cu medalia „Pentru Curaj”.

Vladimir Alexandrovici a trecut și prin focul bătăliei de la Kursk. La acel moment, acesta comanda deja zece tancuri. După ce a scos din luptă trei „Tigre” germane, Bocicovskii a fost decorat cu Ordinul „Steragul Roșu”.

În martie 1944 asul tanchiștilor acționa deja în adâncul dispozitivuluiinamic. Pe teritoriul Ucrainei de Vest, acesta realizează o manevră îndrăzneață: forțează Nistrul și Siretul, ivindu-se pe neașteptate în zone unde inamicul nu anticipa nicidecum pătrunderea tancurilor sovietice.

Raidul asului tanchiștilor spre Colomeea a devenit legendar și, în adevăratul sens al cuvântului, eroic.Era martie 1944, iar la acea vreme Bocicovskii, la doar 20 de ani, comanda deja un detașament. În urma unei manevre fulgerătoare a „forțelor blindate cu destinație specială”, echipajele sale au capturat un important nod feroviar și punctele de trecere peste râul Prut.

Pentru îndeplinirea exemplară a misiunilor de luptă ale comandamentului, precum și pentru curajul și eroismul demonstrate, la 26 aprilie 1944 lui Vladimir Alexandrovici Bocikovski i-a fost conferit titlul de Erou al Uniunii Sovietice.

Acesta ar fi putut deveni de două ori Erou al URSS: în timpul Operațiunii ofensive Vistula-Oder Bocicovskii a îndeplinit excelent misiunea încredințată – de a pătrunde în spatele liniilor inamice și, fără a se angaja în luptă, de a captura nodurile de transport și de a aștepta sosirea trupelor proprii. Drept rezultat, a fost eliberat orașul Nowe Miasto și a fost forțat râul Pilica, fapt ce a permis cucerirea unui cap de pod important pe malul râului. Pentru acest episod Bociсovskii a fost propus pentru decorareacua doua medalie „Steaua de Aur”, însă, prin decizia comandamentului Armatei 1 de gardă de tancuri, această distincție a fost înlocuită cu Ordinul „Suvorov” de clasa a III-a.

Cea mai gravă rănire a sa, asul tanchiștilor a suferit-o în aprilie 1945, pe Înălțimile Seelow. Fragmentul unui proiectil explodat în apropierea sa l-a rănit în abdomen: Bocicovskii a fost externat din spital abia la câteva luni după Victorie – în toamna anului 1945.

Ulterior, Bocikovski a absolvit Academia Militară, ajungând până la gradul de general-locotenent de trupe blindate, și s-a mutat în orașul natal Tiraspol. Mai 1999 a fost ultima lună din viața asului tanchiștilor. În orașul său natal o stradelă poartă numele lui Vladimir Bocicovskii. Numele său esteimortalizat pe plăcilecomemorative instalate pe casaîncarealocuitșipeclădirea școlii în care a învățat.