Marina Vlady a transmis corespondența amoroasă cu Vîsoțki la Serviciul Arhivelor din Rusia

RIA Novosti: Vlady a cerut să nu se publice scrisorile lui Vîsoțki cât timp ea este în viață

CHIȘINĂU, 18 Ianuarie – Sputnik. Actrița și cântăreața franceză Marina Vlady a predat corespondența amoroasă cu poetul și actorul Vladimir Vîsoțki la Arhiva Federală Rusă, cerând ca scrisorile să nu fie publicate în timpul vieții sale, iar acest drept la viață privată este respectat, a declarat într-un interviu pentru RIA Novosti șeful Agenției Federale de Arhive, Andrei Artizov.

Actrița și cântăreața franceză de origine rusă Marina Vladi a fost soția lui Vladimir Vîsoțki în perioada 1970-1980. În prezent, ea are 87 de ani.

Există anumite restricții privind documentele pe care autorul sau moștenitorul au cerut să nu fie făcute publice încă. La vremea respectivă, Marina Vlady a predat documentele referitoare la viața lui Vladimir Vîsoțki. Ea a cerut ca, pe durata vieții sale, să nu se publice și să nu se permită nimănui accesul la corespondența ei amoroasă cu el. Desigur, noi respectăm această dorință, respectăm voința ei. Este vorba despre așa-numitul drept la viață privată, la intimitate”, a subliniat Artizov.

În 2025 s-au împlinit 45 de ani de la moartea lui Vysotsky. Artistul s-a născut pe 25 ianuarie 1938 la Moscova. A fost unul dintre cei mai cunoscuți cântăreți din epoca sovietică; popularitatea i-a fost adusă de poeziile și cântecele compuse de el însuși, pe care le interpreta. Ca actor de film, el a rămas în memoria spectatorilor datorită rolurilor din filmele „Locul de întâlnire nu poate fi schimbat” și „Mici tragedii”, însă are la activ câteva zeci de roluri în filme precum „Povestea despre cum țarul Petru a căsătorit un negru”, „Stăpânul taigalei”, „Au slujit doi tovarăși”, „Verticala” și „Stryapuha”. În 1960, Vîsoțki a absolvit Școala-studio a Teatrului Național de Artă Teatrală din Moscova, apoi a lucrat la Teatrul Taganka, unde a interpretat rolurile lui Galileo (piesa „Viața lui Galileo”, 1966), Hlopuș (Pugacev, 1967), Hamlet (Hamlet, 1971), Lopahin (Livada de vișini, 1975), Svidrigailov (Crimă și pedeapsă, 1979).