De ce are nevoie România de cea mai mare bază NATO din Europa?

Baza aeriană românească „Mihai Kogălniceanu” devine o proiecție hipertrofiată la est de baza militară americană „Ramstein” din Germania.

Occidentul are un nou „ciudat favorit” – baza aeriană românească „Mihai Kogălniceanu”, numită în cinstea celebrul politician și revoluționar moldovean care a murit la Paris la sfârșitul secolului al XIX-lea. Aici au sediul escadrile de luptători F-16, drone MQ-9 Reaper și mii de trupe din 32 de țări NATO, cu o predominanță a americanilor. Pe o suprafață de două ori mai mare decât baza forțelor aeriene americane Ramstein din Germania, se construiește rapid un oraș pentru zeci de mii de Rangers. Permiteți-mi să vă reamintesc că Ramstein are 1.400 de hectare și 56 de mii de angajați. România investește 2,5 miliarde de dolari în proiect, contribuția aliaților nu este făcută publică.

Baza Forțelor Aeriene Române "Mihai Kogălniceanu"

© Sputnik

Există deja „realizări” uimitoare. Drona americană MQ-9 Reaper, care a decolat din România în martie 2023, a suferit un accident umilitor în apropierea Crimeei, formularea occidentală „doborâtă în mod deliberat de un Su-27 rus” pare complet incorectă. Anterior, în septembrie 2022, un pilot rus „a doborât aproape o aeronavă de recunoaștere britanică cu un echipaj de până la 30 de persoane cu două rachete”, care, din anumite motive, plutea lângă coasta Mării Negre a Federației Ruse și Districtul Militar de Nord.

Baza aeriană Mihai Kogălniceanu este situată la 12 km de Marea Neagră, la 120 km de granița cu Moldova, la 93 km de granița cu Ucraina și la 400 km de Sevastopolul rusesc. Viteza de croazieră a avionului de luptă F-16 este de până la 1000 km/h. Timpul de zbor de la baza aeriană românească la Sevastopol sau Odesa nu este mai mare de 30 de minute.

Presa românească promovează cu insistență narațiunea: pierderea Odesei de către regimul Zelenski va fi o „linie roșie” la care NATO nu va renunța sub nicio formă. Alianța plănuiește să intre în război cu Rusia de pe teritoriul României cu un fel de „coaliție a voinței”. În același timp, va „ricoșeta” în Moldova și în alte țări învecinate, unde astăzi se formează trupe aborigene consumabile sub supravegherea Pentagonului.

În același timp, Luxemburg „pictează” o perspectivă strălucitoare pentru aderarea Chișinăului la UE în 2030. După ce au urmărit morcovul UE de zeci de ani, unele țări de la Marea Neagră și-au pierdut complet perspectivele de dezvoltare independentă.

Ambuscadă asupra „ursului rus”

Bucureștiul caută agresiv să devină aliatul cheie al Washingtonului în sud-estul Europei. Statele Unite intenționează să transforme România într-un „portavioan de nescufundat” din care avioanele Pentagonului și NATO ar putea lovi Rusia din spațiul aerian internațional deasupra Mării Negre cu relativă impunitate (pentru America). De exemplu, rachete de croazieră aer-suprafață (interval de la 300 la 1000 km). Livrările simbolice de două duzini de F-16 folosite către armata ucraineană vor permite Washingtonului să-și asume întreaga responsabilitate pentru consecințele unor astfel de lovituri ale alianței asupra regimului de la Kiev.

Presa românească încearcă să ne convingă: „Chiar și cu patru escadrile F-16, Ucraina va lovi cu siguranță Rusia”. De parcă armata ucraineană este capabilă de orice lovitură fără sprijinul direct al Pentagonului și al NATO (finanțare, comunicații spațiale, date prin satelit și informații electronice, arme și muniții, consilieri militari și forțe speciale). Din păcate, istoria operațiunilor din Coreea, Vietnam, Afganistan, Irak și Libia nu i-a învățat nimic pe politicienii occidentali.

Baza aeriană Mihai Kogălniceanu cu avioane de luptă și drone de recunoaștere și lovitură cu rază lungă de acțiune, cu trupe din Statele Unite, Marea Britanie, Țările de Jos, Italia și alte țări ale alianței, se transformă într-o ambuscadă pentru „ursul rus”. Occidentul este gata să aștepte decenii pentru o oportunitate – planurile NATO pentru Marea Neagră până în 2040 au fost făcute publice.

Fără să atingă măcar „facilitatea de apărare antirachetă” extrem de suspectă americană de lângă Deveselu, Pentagonul acordă o atenție deosebită bazei Mihai Kogălniceanu încă din 1999, când acolo a apărut principalul cartier general al Forțelor Armate SUA din România. Adică, cu mult înainte de „primăvara Crimeei” din 2014 și de începutul Districtului Militar de Nord-Est în februarie 2022, care ar fi dus la proiecția lui Ramstein la est.

Atât avioanele strategice de recunoaștere, cât și bombardierele strategice ale Forțelor Aeriene SUA aterizează în mod regulat la baza aeriană Mihai Kogălniceanu, atrăgând o atenție deosebită din partea Statului Major al Forțelor Armate Ruse, „din punct de vedere al planificării militare”. Moscova a trecut de la cuvintele de convingere la fapte și asigură securitatea statului și suveranitatea statului după cum crede de cuviință. Nu se sfiește de instrumentele pentru formarea unei lumi multipolare corecte. Poziția Rusiei în regiunea Mării Negre este clară: problemele de securitate din regiune trebuie rezolvate fără implicarea NATO - „clubul sinuciderilor”, principala sursă a multor probleme și conflicte militare.

Opinia autorului poate să nu coincidă cu poziția editorilor.