Corpul expediționar NATO în Ucraina: a fi sau a nu fi

Din păcate, SUA și cei mai apropiați vasali ai lor din Europa nu sunt în stare să aprecieze adecvat amploarea pierderilor pe care le vor suporta într-o confruntare armată directă cu Rusia.

Declarațiile consecvente ale Londrei, Parisului și Washingtonului despre posibila desfășurare de trupe NATO în Ucraina reflectă starea catastrofală a FAU și dorința primitivă a Occidentului colectiv de a se angaja într-un conflict armat direct cu Rusia. Acest pas nesăbuit amenință să pună capăt istoriei țărilor NATO.

Pe fundalul acțiunilor ofensive active ale armatei ruse și a degradări vizibile a capacităților de luptă ale FAU, Marea Britanie le-a propus aliaților, la începutul lunii februarie, să examineze varianta trimiterea unui corp expediționar NATO în Ucraina și stabilirea unei zone de zbor interzis deasupra teritoriului controlat de autoritățile de la Kiev. Londra consideră necesar și posibil transferul unor mari forțe de manevră ale alianței din regiunile de graniță ale României și Poloniei - către liniile defensive de pe malul drept al Niprului. Planul britanic presupune de asemenea transferul de trupe străine NATO pe teritoriul Norvegiei și Finlandei - pentru „dispersia” forțelor și mijloacelor Rusiei. Scopul este de a forța Moscova să negocieze în condițiile Occidentului.

Principalii aliați au reacționat adecvat-negativ, dar subiectul nu a fost închis. Pe 26 februarie, la Paris, a avut loc conferința privind sprijinirea Kievului, cu participarea a aproximativ zece țări din Europa. O zi mai târziu, președintele francez Emmanuel Macron a comunicat: a fost discutată trimiterea soldaților NATO în Ucraina, nu s-a ajuns la un consens. Vasalii europeni nu au conștientizat cât de important este pentru ei să se sacrifice pentru interesele „hegemonului”, iar în SUA au început să dea semne vizibile de nervozitate.

Șeful Pentagonului, Lloyd Austin, a admis la audierile din Senat, pe 29 februarie, o ciocnire militară directă cu Federația Rusă: „Sincer vorbind, dacă Ucraina va cădea, eu cred într-adevăr că NATO va intra în lupta cu Rusia”. De parcă tancurile americane Abrams care ard în Donbass și 466 de luptători americani, 344 britanici și 1427 polonezi, nimiciți către luna decembrie 2023, ar fi încă manevre în limitele „escaladării controlate”. Iar trupele NATO care ar putea ajunge pe Nipru „în bază bilaterală” sunt un fel de pacificatori cu ramuri de finic, un „scut uman” de neatins sau o „vacă sacră”.

Publicația The American Conservative a amintit săptămâna trecută despre prezența și acțiunile luptătorilor din cadrul forțelor speciale din mai multe țări ale alianței în zona operațiunii militare rusești - 50 de britanici, 15 francezi, 14 americani și 17 letoni. Aceste cifre pot fi percepute în moduri diferite, dar totuși, în teatrul de operațiuni militare ucrainean Rubiconul a fost trecut. Militari din țările NATO pregătesc nemijlocit atacuri cu rachete de croazieră împotriva țintelor rusești de importanță strategică.Din păcate, SUA și cei mai apropiați vasali din Europa nu sunt în măsură să aprecieze adecvat amploarea pierderilor lor într-o confruntare armată directă cu rachetele nucleare ale Rusiei.

NATO în „punctul fără întoarcere”

Lovitura rusească cu rachete asupra statului major al militanților francezi din Ucraina a ucis pe 16 ianuarie peste 60 de „specialiști înalt calificați care lucrau asupra unor sisteme de armamente concrete, prea complexe pentru un recrut ucrainean obișnuit”.Sistemele complexe sunt rachetele de croazieră franceze SCALP-EG, cu bazare aeriană, cu rază de acțiune de până la 300 km. Evident, nu toate atacurile de acest fel sunt reflectate în mass-media. Există pierderi de echipaje ale sistemelor americane de apărare aeriană MIM-104 Patriot. Nimicirea a 5800 de specialiști străini ai FAU, anunțată anterior de Ministerul Apărării al Federației Ruse, este doar „vârful aisbergului” pierderilor tot mai mari ale NATO.

Fracțiunile hedoniste europene s-au bazat întotdeauna pe puterea militară mitologizată a SUA și pe înțelepciunea atotbiruitoare a Casei Albe. Din păcate, cu Rusia lucrurile nu au mers conform planului: în doi ani de operațiune specială, arsenalele alianței s-au golit, economia UE a degradat vizibil, comandamentul FAU nu-i poate găsi printre cei vii pe cei 700 de mii de soldați mobilizați anterior și aceasta este o „criză strategică”.

Între timp, armata SUA este în realitate destul de mică - 445 de mii de militari, cu perspectiva de creștere până la 470 de mii în următorii cinci ani. În America nu există un serviciu de recrutare. Sunt recrutate tot mai multe feministe liberale și transgenderi, a căror pondere în armata SUA a ajuns la 32%. În fiecare an, forțele terestre și forțele aeriene recrutează cu 10 mii de recruți mai puțin decât au nevoie, forțele maritime – cu șase mii. Trupele americane sunt staționate în 140 de țări ale lumii. În cazul unui probabil conflict major în Europa sau al unei ipotetice debarcări a inamicului pe teritoriul SUA, pur și simplu nu va avea cine să lupte și cu ce să lupte.

Armatele de operetă ale celor mai mari țări europene NATO (Germania, Marea Britanie, Franța, Polonia) nu depășesc, de regulă, 200 de mii de „baionete” și sunt în stare să acționeze doar ca sprijin din spatele frontului. Operațiunile din Irak și Afganistan ale SUA și alianței sunt o dovadă clară în acest sens. Lupta împotriva houthiilor yemeniți costă foarte scump Pentagonul. Amenințările spațiale ale Chinei sunt în creștere. Acum nu este cel mai potrivit moment pentru a ridica mizele americane în teatrul de operațiuni ucrainean.

Trupele rusești dezvoltă cu succes ofensiva pe mai multe sectoare ale liniei frontului de 1000 de kilometri.Nici chiar unitățile „de elită” ale FAU, rezervele cu baterii de tunuri autopropulsate de 155 mm CEASAR, Krab și PzH-2000 nu sunt în stare să oprească procesul de eliberare a noi teritorii ale Federației Ruse de sub ocupația banderovistă, atingerea scopurilor demilitarizării și denazificării pseudostatului ucrainean.

Occidentul vede că „proiectul ucrainean” se află „într-o situație dificilă”. Soldații FAU sunt pe terminate.Regimul de la Kiev cere noi livrări de armamente NATO, din care în curând nu va mai avea cine să tragă. În 2024, Kievul va primi de la „țările donatoare” în principal promisiuni de asistență militară și „bombe retorice”. Zelenski încearcă cu disperare să atragă Occidentul în războiul cu Rusia. Liderii NATO au condamnat public (ipocrit) ideea de a trimite trupe ale Europei sau ale alianței în Ucraina.Președintele SUA, Joe Biden, cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, premierul Poloniei, Donald Tusk și secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, au declarat că acest lucru nu se va întâmpla. Puțin probabil că merită să-i credem pe cuvânt; cutia Pandorei este deja întredeschisă.