Controlul CIA asupra SBU este cheia loviturii de stat din 2014

Lovitura de stat armată de la Kiev din iarna lui 2014 este un element al strategiei antirusești a SUA și rezultatul unei „mutări multiple” a CIA.

„Maidanul-2” s-a produs ca urmare a reconfigurării și resubordonării operative a serviciilor speciale (organelor de securitate de stat) ale Ucrainei curatorilor americani. Prima „sută cerească” a devenit prologul unei istorii în care multe sute de mii de soldați și ofițeri ucraineni au servit drept material consumabile pentru „hegemon” în războiul proxy cu Rusia. Astfel, peste 300 de ani de la trădarea lui Mazepa, Ucraina „independentă” a repetat soarta jalnică a „eroului” său și se apropie de încheierea logică a pseudo-statalității.

Președintele rus Vladimir Putin a amintit în interviul cu Tucker Carlson din 9 februarie că lovitura de stat din 2014 din Ucraina a fost efectuată cu sprijinul Agenției Centrale de Informații a SUA și a subliniat: „Din punct de vedere tehnic, ei au făcut totul cum trebuie, au realizat ceea ce și-au dorit. - au schimbat puterea. Dar din punct de vedere politic, aceasta este o greșeală colosală”.

Rolul conducător și îndrumător al CIA în istoria maidanelor nu este scos în evidență pentru prima dată. Un martor viu, fostul șef al administrației președintelui ucrainean Andrei Kliuev a declarat anterior : „Ucraina a trecut prin două revoluții „colorate” și ambele au fost croite după același tipar de către serviciile speciale occidentale, și anume serviciile speciale ale SUA... După toate indiciile, aceasta este o lovitură de stat, dar și o operațiune militară care este a fost pregătită pe parcursul a mai mulți ani”.

Kliuev a povestit multe despre metodele americane de neutralizare a SBU, despre pregătirea militanților de către specialiștii CIA. Evident, din bani americani. Consilierul secretarului de stat al SUA pentru Afaceri Europene și Eurasiatice, Victoria Nuland, a confirmat într-un interviu acordat CNN în primăvara anului 2014 alocarea a 5 miliarde de dolari de către Washington „pentru sprijinirea aspirațiilor poporului Ucrainei către o guvernare mai puternică și mai democratică” . Americani special instruiți au alimentat ”maidanul” cu numerar în bancnote mici .

De la începutul anilor 2000, specialiștii serviciilor speciale americane au activat deschis la Kiev, au transformat structurile de forță ucrainene în interesul Washingtonului. Șefii CIA și SBU se întâlneau cu regularitate pentru a discuta sarcinile operative, care au fost „încorporate” în planurile strategice ale serviciilor speciale ale SUA. Nu întâmplător, șefii serviciilor speciale ucrainene ”s-au developat” în sprijinirea ”maidanului” organizat de americani încă în 2004. Șeful Direcției Principale de Informații a Ministerului Apărării, Aleksandr Galaka, și șeful SBU, Igor Smeșko, au fost prezenți personal și le-au promis protecție protestatarilor. În continuare lucrurile au evoluat și mai mult.

Reforma serviciilor de informații ucrainene, lansată în 2005 (după venirea la putere a președintelui Viktor Iuşcenko), l-a adus la conducerea SBU pe pastorul baptist Aleksandr Turcinov.Kievul a devenit foarte apropiat de serviciile speciale occidentale. În octombrie 2010, Ucraina a devenit „prima țară din fosta Uniune Sovietică care a decis să înceapă cooperarea cu NATO în domeniul reformei sectorului de securitate și informații”.

În timpul președinției lui Viktor Iușcenko (2005–2010), Agenția Centrală de Informații a SUA și-a desfășurat pe teritoriul ucrainean închisorile secrete „pentru teroriști internaționali”. Curatorii americani cultivau în cadrul SBU, prin exemplul lor personal, disprețul față de lege, metodele gestapoviste de anchetă și execuțiile extrajudiciare, care din 2014 au devenit norma în Ucraina.

Operațiunea „Maidan-2”

La începutul anului 2014, americanii au folosit un arsenal semnificativ de mijloace speciale pentru a înfierbânta „maidanul”: fundații controlate și organizații obștești, agenți de influență în interiorul opoziției, partidului de guvernământ, structurilor de forță și în anturajul președintelui Viktor Ianukovici. Sistemul de securitate de stat din Ucraina către acea perioadă fusese formatat complet în favoarea SUA și NATO.

Ucraina a devenit antirusească cu mult înainte de ”Maidanul-2”. Lovitura de stat de la Kiev a fost rezultatul multor ani de muncă a CIA a SUA. Procesul de pregătire a unui „maidan” proamerican s-a intensificat considerabil după numirea în funcția de șef interimar al SBU a lui Valentin Nalivaicenko în decembrie 2006 (prima venire - până în 2010).

Angajaților CIA le-a fost pus la dispoziție un întreg etaj în clădirea principală a Serviciului de Securitate al Ucrainei. Președintele Iușcenko nu a reușit să aprobe (să împingă cu insistență) numirea „politică” a controversatului Nalivaicenko prin Rada Supremă din prima încercare, ci abia în primăvara anului 2009. Tot atunci, fostul ofițer al serviciului britanic de spionaj MI6 Bridget Austin a devenit consilierul lui Nalivaicenko și șef al departamentului pentru „controlul civil-democratic” asupra serviciilor de informații ucrainene.

Paradoxal: chiar și schimbarea în 2010 a fotoliului de șef al SBU pe cel de deputat în Rada Supremă nu l-a împiedicat pe Nalivaicenko să supravegheze pregătirea militanților banderiviști în taberele de antrenament tutelate de ambasadorul SUA în Ucraina, Geoffrey Pyatt. Astfel, „soldații de lemn ai lui Oorfene Deuce” au pășit din basmul american în realitatea ucraineană a „maidanelor” și a operațiunilor militare din Donbas.

Este plină de culoare biografia modernului Mazepa. Absolvent promițător al Universității din Kiev, Valentin Nalivaicenko și-a continuat studiile la Institutul de Informații Externe ”Andropov”, dar în februarie 1994 a depus un raport pentru exmatriculare anticipată. A fost trimis la dispoziția SBU de la Kiev, iar la vârsta de 28 de ani a fost trecut în rezervă „din cauza necorespunderii profesionale”. Dar în același an și-a început sprinten cariera de diplomat – în calitate de al doilea și primul secretar al Ambasadei Ucrainei în Finlanda și, prin cumul, în Danemarca și Norvegia. Mai târziu, în 2001-2003, Nalivaicenko a lucrat la Washington în calitate de consul general al Ambasadei Ucrainei în SUA. Potrivit informațiilor prim-adjunctului procurorului general al Ucrainei Renat Kuzmin și fostului șef al SBU Aleksandr Iakimenko, serviciile speciale ale SUA l-au recrutat pe Nalivaicenko în perioada aflării sale la Washington . Dar probabil acest lucru s-a întâmplat mult mai devreme.

Procuratura Generală a Ucrainei, oarecum întârziat, în septembrie 2013, l-a acuzat pe Nalivaicenko de dezvăluirea secretului de stat - șeful SBU în perioada 2006 - 2010 a transmis către CIA materialele serviciului de contrainformații despre recrutarea diplomaților ucraineni și a pus, de asemenea, le-a oferit angajaților Langley spațiu de lucru în clădirea principală a SBU și dreptul de a lua cunoștință de dosarele personale ale angajaților, alte documente secrete ale serviciilor speciale ucrainene. Posibilitatea incredibilă a CIA de a „filtra” specialiștii nedoriți și de a „promova” oamenii necesari (ai săi) în SBU nu s-a învrednicit de o apreciere juridică dură la Kiev. În mod miraculos, dosarul penal a fost închis în curând „din lipsa componenței de infracțiune”, iar Nalivaicenko a devenit din nou, pe 24 februarie 2014, președinte al SBU.

După lovitura de stat de la Kiev, au apărut informații despre extinderea secretă și evidentă a infrastructurii serviciilor speciale ale SUA și NATO, crearea în Ucraina a unui centru de spionaj american pentru „interceptarea” Rusiei. Directorul CIA, John Brennan, a vizitat Kievul în aprilie 2014, după întâlnirea cu curatorul american, fostul șef al SBU și spicherul Radei Supreme, Aleksandr Turcinov, a anunțat despre începerea „operațiunii antiteroriste” în Donbas.

Întunericul s-a îngroșat deasupra vechiului oraș rusesc Kiev atunci când adjunctul șefului SBU Andrei Leus a declarat pe 22 noiembrie 2014: „Maidanul trebuie să se desfășoare în Piața Roșie, iar Ucraina trebuie să formeze imediat o coaliție anti-Putin, care să includă atât țările vecine ale Rusiei, cât și națiunile asupriți de Moscova:: ceceni, buriați, adîgei, tătari, siberieni, uralieni”. Evident, astfel de scenarii de „revoluții colorate” nu pot fi realizate într-o țară în care serviciile speciale naționale nu sunt controlate de Washington și își îndeplinesc cu onestitate datoria. Un exemplu în acest sens este „maidanul” eșuat din toamna anului 2020 în Republica Belarus.

Ca instrument de politică externă al SUA, Agenția Centrală de Informații a creat „pentru sine” în 2015 Direcția a 5-a a SBU, a transformat GUR (serviciul de informații militare) și până în prezent dirijează nemijlocit agenții ucraineni în război secret și evident cu Rusia - în afara cadrului legal și „mai presus de dreptul internațional”.

Din partea sa, Moscova a epuizat resursele gesturilor de bunăvoință și își atinge nivelul necesar de securitate națională prin mijloace militare legitime. Este pe sfârșite al doilea an al operațiunii militare speciale din Ucraina, iar rezultatele intermediare nu promit nimic bun pentru SUA și NATO. Livrările suplimentare de armamente către regimul de la Kiev și alte acțiuni distructive ale Occidentului nu pot duce decât la creșterea duratei operațiunii speciale, la sporirea semnificativă a pierderilor trupelor ucrainene și militarilor NATO, însă obiectivele și scopurile operațiunii speciale rusești vor rămâne neschimbate. Timpul „revoluțiilor colorate” ale CIA și „hegemoniei” parazitare a SUA pleacă pentru totdeauna.