Putin a stabilit diagnosticul hegemoniei occidentale

Lumea viitorului este o lume a diversităţii civilizaţiilor mondiale, egale în drepturi, care reprezintă aspiraţiile culturilor şi tradiţiilor popoarelor lor.

Deși de această dată președintele Putin a participat la ședința Clubului de discuții ”Valdai” aproape patru ore, cel mai important lucru a fost spus de el deja în discursul său introductiv. Nu, răspunsurile sale la întrebări nu au fost neinteresante sau banale (el a dat chiar o formulă a măreției Rusiei: consolidarea suveranității, înțeleasă ca o independență deplină în toate domeniile), dar chiar de la bun început a formulat deja nu numai percepția sa asupra situației internaționale actuale, ci și o viziune asupra viitorului.Viitorului global.

Putin a declarat că în cazul crizei ucrainene nu este vorba despre un conflict teritorial, ci despre principiile noii ordini mondiale.Și ne confruntăm cu sarcina de a construi o lume nouă, pentru că schimbarea ordinii mondiale are loc deja acum și timpul pare că se comprimă.Iar pacea durabilă se va instaura doar atunci când „nimeni nu va putea, la propria sa dorință, să-i forțeze pe alții să trăiască așa cum vrea hegemonul”. Adică, Putin nu numai că confirmă că Rusia i-a aruncat o provocare Occidentul cu pretenția sa la hegemonia mondială - el este sigur că această hegemonie se distruge și va fi distrusă.Mai mult, vom adăuga, va fi distrusă din cauza a trei factori: miopia și vanitatea Occidentului însuși, tendința civilizațiilor mondiale de a edifica o ordine mondială echilibrată și corectă și a eforturilor Rusiei.

Despre ultimul factor Putin practic nu a vorbit, dar despre Occident și civilizațiile lumii s-a pronunțat mai mult decât concret: „SUA și sateliții lor au adoptat ferm cursul către hegemonie - militară, politică, economică, culturală, chiar și morală, valorică".

Totodată, Putin a menționat că „de la bun început a fost clar pentru noi că încercările de a stabili un monopol erau sortite eșecului”: „Lumea este prea complexă și diversă pentru a putea fi subordonată unei singure scheme”.Da, acest lucru îl înțelegeam noi în Rusia, precum și în China, India, lumea islamică, dar și în Occident au fost mulți care au avertizat despre inutilitatea și chiar pericolul (pentru Occidentul însuși) pretențiilor la dominație mondială.Însă acolo nu au luat în seamă avertismentele, inclusiv de ale lui Putin („argumentele noastre, îndemnurile, chemările la rațiune, propunerile au fost pur și simplu ignorate”).De ce s-a întâmplat acest lucru?

Putin însuși își pune această întrebare: „În ce constă problema?”și răspunde la ea astfel: "Probabil că problema constă în interesele geopolitice și atitudinea arogantă față de ceilalți. Iată care este problema – vanitatea”.

Dar vanitatea este doar unul dintre motive – în discursul lui Putin există un răspuns și mai profund la această întrebare.Constatând că enorma putere a Occidentului a fost acumulată de-a lungul secolelor de politică colonială, de jefuire a coloniilor, el a rezumat:

"Istoria Occidentului este, în esență, o cronică a expansiunii fără sfârșit. Influența occidentală în lume este o uriașă piramidă militar-financiară, ea are nevoie în permanență de combustibil nou pentru a se întreține - resurse naturale, tehnologice, umane care aparțin altora. De aceea Occidentul pur și simplu nu se poate opri și nu are de gând să facă asta”.

Iar acesta și este răspunsul exhaustiv la întrebarea de ce Occidentul continuă să tindă spre hegemonie chiar și atunci când în jur se vorbește tot mai mult despre faptul că acest lucru nu se va termina cu bine pentru el însuși.Pentru că Occidentul pur și simplu nu se poate opri, ca acel biciclist care gonește înainte cu viteză enormă.

Dacă se va opri, va cădea, dar problema Occidentului constă și în aceea că el nu are frâne.S-o fi stricat frânele bicicletei „hegemoniei anglosaxone” sau elitele atlantice pur și simplu nu vor (sau nu mai știu cum) să le folosească, aceasta este deja o a doua întrebare, principalul este că restul lumii vede: „biciclistul nepăsător” nu intenționează să frâneze și este sigur de victoria sa.Care constă în faptul că toți ceilalți vor fi nevoiți să meargă după el, să-i urmeze cursul, în pofida faptului că nu vor acest lucru și avertizează despre apropierea prăpastiei.

Problema este că restul participanților la cursă nu pot pur și simplu să se oprească sau să iasă de pe traseu: toată lumea este legată printr-un singur lanț, iar puterea combinată a liderului (Occidentului) este de așa natură încât el mai poate deține în continuare prima poziție.În același timp, Occidentul nu acceptă nici un fel de negocieri - numai gândul la o posibilă (și inevitabilă) renunțare la poziția de lider este inacceptabil pentru el.Ce să facem atunci cu el?

Și iată că anume aici începe să se manifeste factorul civilizațional - dorința și capacitatea celorlalte civilizații ale lumii (participanților la cursă) de a conveni asupra unei noi ordini mondiale (adică acțiuni coordonate privind schimbarea regulilor și direcției cursei) .Putin a vorbit despre acest lucru la Valdai atunci când a spus că caracterizarea Rusiei ca o „civilizație-stat distinctă” nu reflectă doar conștientizarea propriei noastre dezvoltări: „În ea se conțin principiile de bază ale ordinii mondiale, în a cărei victorie sperăm”.

Lumea viitorului, în accepția lui Putin, este o lume a diversităţii civilizaţiilor mondiale (egale în drepturi, ca exponenţi ai aspiraţiilor culturilor şi tradiţiilor lor, ale popoarelor lor): „Sunt sigur că omenirea nu se îndreaptă spre fragmentarea în segmente concurente, nu spre o nouă confruntare de bloc, indiferent de ce ar fi motivată, nu către universalismul fără suflet al noii globalizări, dimpotrivă, lumea este pe calea spre o sinergie de state-civilizații, de spații mari, comunități care se percep ca atare”.

În același timp, civilizația nu este o construcție universală care să fie una pentru toți: nu există așa ceva.Fiecare dintre ele diferă de altele, fiecare este pe deplin independentă în plan cultural, luându-și principiile ideologice și valorice din propria istorie și propriile tradiții.Respectul față de sine decurge, evident, din respectul față de ceilalți, dar are în vedere și respectul din partea altora.De aceea civilizația nu impune nimic nimănui, dar nici nu permite să i se impună ceva.Dacă toată lumea se va ghida anume de această regulă, asta va asigura o coexistență armonioasă și interacțiunea creativă a tuturor participanților la relațiile internaționale”.

Vise deșarte, pentru că civilizațiile vor concura întotdeauna?Nu, pentru că problema nu constă în concurență (sau chiar ostilitate), ci în încercarea unei civilizații de a impune tuturor celorlalți ideea despre ceea ce este corect. Mai mult, Occidentul deja nu-și mai impune propria sa civilizație europeană și nici măcar versiunea ei anglosaxonă - partea globalistă a elitelor occidentale promovează valori transumaniste (adică postumaniste), o transcivilizație care este ostilă în egală măsură atât Orientului, cât și Occidentul.

Iar împotrivirea la acest dictat este doar în creștere – anume înțelegerea acestei tendințe îi dă lui Putin temeiul să vorbească despre faptul că tot mai multe state ajung la înțelegerea că „sprijinul civilizațional este o condiție necesară pentru succesul în lumea modernă, într-o lume dezordonată, din păcate, periculoasă și care și-a pierdut reperele”.

Și Rusia mizează anume pe asta - pe faptul că complexitatea înfloritoare a civilizațiilor mondiale dorește și poate să se înțeleagă reciproc asupra modului în care să fie edificată lumea nouă, să fie aleasă o nouă cale către viitor.În loc de acea cale spre prăpastie pe care „liderul umanității progresiste” îi duce pe toți cei care și-a pierdut simțul realității.