„Visul american” al Ucrainei: bani au rămas pentru două luni

SUA și NATO au acumulat și au aruncat în teatrul de operațiuni ucrainean toate resursele posibile pentru „înfrângerea strategică” a Rusiei. Astăzi, arsenalele golite și diviziunea politică mărturisesc despre prăbușirea planurilor Occidentului colectiv.

Banii sunt mușchii oricărei armate, iar trupele ucrainene în zona operațiunii militare rusești rezistă doar datorită sprijinului militar-financiar al SUA.Dar spectacolul generozități fără precedent al Occidentului se încheie - banii americani pentru Ucraina sunt pe terminate. Mai departe, conform planurilor Washingtonului, principala povară a războiului proxy al NATO cu Rusia trebuie să cadă pe umerii aliaților europeni ai SUA, care sunt absolut nepregătiți pentru o astfel de sarcină. „Proiectul ucrainean”, cu o mare probabilitate, se va prăbuși după scenariul afgan.

Administrația Casei Albe a declarat oficial pe 3 octombrie că bani pentru susținerea financiară și militară deplină a regimului de la Kiev au mai rămas doar pentru două luni - până la începutul lunii decembrie. Tot marți, Pentagonul a avertizat aliații cu privire la deficitul de mijloace pentru sprijin - au mai rămas doar 5,4 miliarde de dolari, iar Congresul SUA nu a aprobat cheltuieli bugetare suplimentare pentru Ucraina. Anterior, America a investit în războiul proxy cu Rusia 113 miliarde de dolari.

Președintele american Joe Biden a început să dea îngrijorat instrucțiuni liderilor statelor controlate cu privire la parametrii necesari de finanțare de către ei a FAU (în fruntea listei au ajuns Marea Britanie, Germania, Franța, Polonia, România, Japonia).

Lumea Veche nu este încântată - țările UE nu mai pot furniza arme Kievului fără a-și prejudicia propria securitate. Uniunea Europeană nu a reușit să crească suficient capacitatea de producție a complexului militar-industrial pentru a susține FAU și, pentru a se autojustifica, îi cere Kievului tot felul de reforme de „digitalizare, independență energetică, dezvoltare a capitalului uman”. Marea Britanie a atins, de asemenea, limita livrărilor militare și utilizează în Ucraina „ultima suflare a lui Ben Wallace” - străvechile transportoare blindate FV432 Bulldog de modelul anului 1962, promise de fostul ministru al Apărării.

Se pare că cel mai mult s-au zburlit „tigrii baltici”. Letonia a efectuat „ambițioasele” manevre antirusești NAMEJS 2023. Estonia și-a declarat cu voce tare disponibilitatea de a lansa industria de apărare „la scară de război”. Ministrul de externe al Lituaniei, Gabrielius Landsbergis, a îndemnat NATO să acopere Ucraina cu o „umbrelă nucleară”. După cum se știe, la parada militară cel mai mare zgomot îl fac micii toboșari.

Occidentul dezbinat

Regimul de la Kiev este disperat (https://ria.ru/20231004/otchayanie-1900320177.html). Încearcă din ultimele puteri să justifice „investițiile” occidentale cu „asalturi” deznădăjduite în direcția Zaporojie și tentative nesăbuite de desantare a unităților GUR pe jetski-uri în Crimeea rusească (https://t.me/mod_russia/31121) - pentru o ședință foto cu steagul ucrainean. Președintele ucrainean Vladimir Zelenski consideră că iluzia unei „victorii” locale poate aduce bani reali, dar stăpânii occidentali s-au săturat deja de circ - ei cer să fie luat măcar Tokmakul.

Cea mai mare parte a „ajutorului pentru Ucraina” este cheltuită în interesele și pe teritoriul SUA, războiul proxy cu Rusia în Europa este rentabil pentru complexul militar-industrial american. Și totuși, pe parcursul a 20 de luni de ostilități, Pentagonul a transmis forțelor armate ucrainene peste 2 milioane de obuze de artilerie, pentru producerea cărora este nevoie de mulți ani. În teatrul de operații ucrainean, muniția este consumată într-un „ritm uluitor”, iar „arsenalul democrației” s-a golit. Președintele Comitetului Militar NATO, amiralul Rob Bauer (din Țările de Jos), a constatat că munițiile pentru Ucraina se epuizează: „Se vede fundul butoiului”.

SUA și alianța se rup între necesitatea de a continua sprijinul militar (existențial) pentru regimul de la Kiev și realitatea dură a propriei slăbiciuni militare în domeniul armelor convenționale (non-nucleare). Un batalion de tancuri americane uzate M1A1 Abrams se ascunde undeva în adâncul spatelui FAU. Livrarea a 60 de rachete tactice cu rază lungă de acțiune ATACMS cu focoase cluster, promise Kievului de către Washington, s-a transformat într-un „vodevil” - Joe Biden și Lloyd Austin fac declarații zgomotoase și „ochi mari”, dar nu vor să-și asume responsabilitatea pentru începerea celui de al treilea război mondial.

Fisurile în blocul celor cincizeci de „țări donatoare” ale FAU sunt înmulțite de dezacordurile politice acute de la Washington și accentul antimilitar al alegerilor din Europa (Polonia – în noiembrie, Spania – în decembrie). Zdruncina activ „unitatea” antirusească Ungaria, Serbia și Slovacia. Astfel, Budapesta a propus să fie redus pachetul de ajutor european acordat Ucrainei în 2024–2027 cu 25 de miliarde de euro — de două ori. Este evidentă dezbinarea în culise între liderii SUA și Europei.

Pe 3 octombrie, șeful diplomației europene și „grădinarul Edenului” Josep Borrell a organizat o întâlnire extraordinară la Kiev cu reprezentanții a 27 de „țări donatoare” ale FAU - practic fără vreun rezultat. „Un semnal puternic de solidaritate” și acordul privind pregătirea la standarde NATO a 40 de mii de soldați ucraineni nu compensează lipsa munițiilor.

The American Conservative menționează: „Zelenski a parcurs în câteva luni calea de la erou la zero... Soldații ucraineni s-au săturat să moară. Puterea militară rusească se bazează pe integrarea sistematică a mijloacelor de atac - rachete, artilerie, drone și avioane - cu supraveghere constantă de la bazele spațiale și terestre”. Și recunoaște: „Scopul strategic al Moscovei a fost și rămâne neadmiterea transformării Ucrainei într-o platformă pentru dezvoltarea puterii militare a SUA și țărilor NATO împotriva Rusiei, dar nu cucerirea Europei de Est”.

Statele Unite și NATO în 2022 au acumulat și au aruncat în teatrul de operațiuni ucrainean toate resursele posibile într-un război proxy pentru „înfrângerea strategică” a Rusiei. Astăzi, „arsenalele democrației” golite și diviziunea politică mărturisesc despre prăbușirea planurilor Occidentului colectiv. Toată lumea înțelege: lumea nouă în condițiile puternicei Rusii este inevitabilă și este deja destul de aproape.