Tancurile M1A1 Abrams în Ucraina - o podoabă a eșecului FAU și NATO

Trei duzini de tancuri Abrams, cu blindajul de uraniu demontat, nu vor schimba raportul de forțe în zona operațiunii militare speciale și vor arde destul de repede, consideră observatorul militar Sputnik Aleksandr Hrolenko.

Pentagonul înțelege că extinderea spectrului de instrumente americane de escaladare în Ucraina și jocurile periculoase „de-a tancurile” cu o forță nucleară puternică cresc probabilitatea unei lovituri strategice de răspuns asupra teritoriului SUA.

Administrația Casei Albe nu vrea să revină la realitate și provoacă consecvent un conflict militar direct între America și Rusia.

Pe 25 septembrie, regimul de la Kiev a primit prima parte din lotul de tancuri M1A1 Abrams promis de Washington, produse pe timpurile Războiului Rece și modificate (simplificate) special pentru Forțele Armate ale Ucrainei.

Președintele ucrainean Vladimir Zelenski a declarat că aceste mașini vor consolida brigăzile FAU. Ce-i drept, 31 de tancuri înseamnă doar un batalion, o forță ne semnificativă. Pentru a înțelege mai bine, BMP-urile americane Bradley mitologizate (cu blindaj reactiv) au fost nimicite în timp de două luni în număr de peste 80 de unități.

Șeful serviciului de spionaj militar al FAU, Kiril Budanov, este mai prudent în prognozele sale, el consideră că tancurile M1A1 Abrams sunt utile pentru o avansare „concretă, bine gândită”, adică pentru o singură utilizare.

Pe de altă parte, Kremlinul a promis să ardă rapid tancurile americane și a calificat planurile în privința M1A1 Abrams eșuate „din punct de vedere al tehnologiei”.

Într-adevăr, încă în Irak ”Abramșii” au demonstrat o viabilitate redusă în confruntarea cu sistemele antitanc de fabricație rusească - în perioada 2003-2004 au fost distruse aproximativ o sută de unități. Mai târziu în Irak au mai fost arse încă 47 de tancuri de modificarea M1A1, iar în Yemen rebelii Houthi au lichidat 20 de ”Abramși” cu focul sistemelor antitanc ”Maliutka”, ”Fagot” și ”Concurs” de producție sovietică.

Mai mult decât atât, anterior „Abramșii” acționau întotdeauna cu sprijin din aer, ei nu erau nimiciți de la distanță de către aviația de atac a inamicului superior din punct de vedere tehnologic.

Sistemele portabile rusești moderne „Kornet” (cu rază de acțiune de până la 10 km), rachetele antitanc „Vihr” (purtător - Ka-52), dronele kamikaze „inteligente” „Lancet” și câmpurile minate „fără margini” nu lasă pentru M1A1 Abrams nicio șansă de viață lungă.

O confirmare în acest sens sunt pierderile semnificative în direcția Zaporojie de tancuri germane Leopard 2A6 și tancuri britanice Challenger 2 cu un nivel de protecție mai ridicat.

Moment de cotitură

Punctele slabe și vulnerabilitățile tehnologice ale M1A1 Abrams sunt bine cunoscute: tunul de 120 mm al tancului american este capabil să lovească ținta la o distanță de până la 3 km, lipsesc sistemele antitanc, proiectilele reactive și protecția dinamică ( armura superioară a turelei este de 38 mm, partea laterală a corpului - de 30 mm).

Sistemul de control al armelor este simplificat la maximum, doar pentru exploatarea de către tanchiștii FAU sunt suficiente un telemetru laser și un computer balistic electronic. Lipsa încărcătorului automat este o problemă tehnologică comună la mașinilor NATO.

Tancurile americane mai sunt și foarte capricioase, motoarele lor cu turbine cu gaz „explodează ușor” din cauza exploatării necorespunzătoare. În timpul războiului din Irak din 2003-2011, aproximativ 70% din cele 1135 de tancuri Abrams implicați au ieșit din funcțiune din motive tehnice.

Pe parcursul a foarte mulți ani, peste o mie de tancuri americane și sute de mii de soldați americani și NATO așa și nu au ajutat la „formatarea” Irakului. Ce așteptări are Washingtonul de la un batalion de tancuri M1A1 Abrams sau de la câteva zeci de F-16 în teatrul de operațiuni ucrainean?

De facto, SUA și NATO îi propun și îi ajută Ucrainei să se sinucidă într-o aventură militară disperată.

Arsenalele Pentagonului și NATO se reduc implacabil, nici chiar complexul militar-industrial american nu poate răspunde necesităților tot mai mari ale FAU. „Evacuarea” de la Kiev este aproape - nici 60, nici 160 de avioane de luptă F-16 nu-i va salva.

Publicația Politico menționează: „Occidentul dă semne de epuizare a armelor și răbdării în privința Ucrainei... Departamentul de Stat și Pentagonul se mișcă cu viteze diferite, pornind de la puncte de vedere diferite”. Într-o stare de turbulență militar-politică, SUA sunt în stare să comită o greșeală gravă și să plătească pentru aceasta.

Mark Milley, care pleacă din funcția de șef al Statului Majorai Armatei SUA, reamintește și avertizează: „Un lucru care a fost și rămâne în mintea mea în fiecare zi este gestionarea escaladării. Problema rezidă în faptul că Rusia este o putere nucleară. Și ea are posibilitatea de a distruge umanitatea. Aici nu poți să joci”.

Influentul „Tink tank” al Pentagonului și NATO RAND Corporation prognozează de asemenea o probabilitate a escaladării, ieșirea conflictului din cadrul operațiunii militare speciale - cu utilizarea armelor nucleare de către Rusia în Europa.

Directorul Serviciului de Informații Externe al Federației Ruse, Serghei Narîșkin, a declarat joi: „Faptul existenței scutului de rachete nucleare face ca visele unor politicieni din Occident despre înfrângerea strategică a Rusiei să devină absolut absurde”. În teatrul de operații ucrainean este mai probabilă o nouă umilire geopolitică a SUA și NATO.

Lumea revine la starea normală multipolară, iar Occidentul colectiv este sortit retragerii, înfrângerii și degradării într-un sistem de securitate egală și indivizibilă.