De la vorbe la fapte: SUA sunt gata de închiderea proiectului ucrainean

SUA vor trebui să se reorienteze pe deplin în direcția asiatică, pentru că pur și simplu nu dispun de forțe și resursele pentru participarea la două conflicte de amploare concomitent.

Ziua de ieri a fost una tensionată pentru propaganda de la Kiev, care a trebuit să-i explice urgent auditoriului său că Occidentul nu se dezice nicidecum de Ucraina. Reacția nervoasă a fost provocată acolo de o informație pe surse publicată de Financial Times, conform căreia Joe Biden intenționează să ceară aprobarea Congresului privind finanțarea armamentelor pentru Taiwan în cadrul bugetului suplimentar pentru Ucraina.

Temerile ucrainene sunt de înțeles: dar dacă Statele Unite vor începe în cadrul bugetului comun să transfere mijloacele destinate Kievului către Taipei, iar în cele din urmă vor abandona în general Ucraina în voia sorții, pentru a fi devorată de Moscova?

Trebuie menționat că asigurările CISO că lucrurile nu stau deloc așa, că sprijinul occidental și, concret, cel american pentru Ucraina este de neclintit, au fost susținute de o serie de argumente destul de solide. Ele se rezumă la ideea că această combinație a Casei Albe de a uni (parțial) proiectele financiare ucrainene și taiwaneze poartă în esență un caracter tactic și intern.

Problema rezidă în faptul că Camera Reprezentanților din Congres este controlată de republicani, pentru care politica SUA față de Ucraina (sau mai bine zis, eșecul ei tot mai evident, care amenință să se transforme într-o catastrofă geopolitică) este unul dintre principalele subiecte de critică la adresa actualei administrații. Iar cu cât alegerile sunt mai aproape (până la care a rămas mai puțin de un an), cu atât mai furioasă și ireconciliabilă în raport cu Biden și cursul său ucrainean devine poziția oponenților. Torpilarea deciziilor respective în Congres vine, evident, la pachet, iar cel mai important argument este referirea la China ca principală amenințare pentru Americii, în locul contracarării căreia SUA rămân împotmolite în confruntarea lipsită de perspectivă cu Rusia în Ucraina.

Atașarea temei taiwaneze la cea ucraineană este într-adevăr rezonabilă din punct de vedere al jocurilor birocratice: voi, congresmenii republicani, ați dorit un sprijin mai activ pentru Taiwan - iată, poftim, dar în același pachet cu Ucraina. Într-o astfel de configurație, refuzarea sprijinului pentru această inițiativă devine dificilă chiar și pentru cei mai aprigii adversari ai lui Biden.

Astfel că mantrele liniștitoare ale Kievului par destul de convingătoare la prima vedere. La a doua însă situația este mult mai complicată. Pentru că dacă planurile lui Biden dezvăluite de jurnaliști sunt considerate un pas tactic, atunci în cadrul cărei strategii a fost făcut acest pas?

Dar iată din punct de vedere strategic, Ucraina nu are absolut nici un motiv să se bucure.

China este într-adevăr inamicul numărul unu pentru americani. Faptul că Statele Unite au fost atrase în criza ucraineană mult mai mult decât era planificat nu face decât să complice situația pentru ei, însă nu schimbă în niciun fel esența problemei. Și ei vor trebui să se reorienteze pe deplin în direcția asiatică, pentru că pur și simplu nu dispun fizic de forțe și resursele pentru participarea la două conflicte de amploare.

În același timp, Washingtonul s-a pomenit în capcana propriei sale politici. Sistemele de stat, cu atât mai mult de asemenea grandoare, dispun de o inerție colosală. Ele sunt foarte lene și stângace atunci când se pune problema unei schimbări radicale de strategie și direcție. Planurile lor inițiale în privința Rusiei presupuneau o prăbușirea rapidă a țării noastre și cu efort și cheltuieli relativ mici. În loc de asta, în timp de un an și jumătate, ei s-au afundat treptat în conflict mult mai adânc decât au planificat și și-au dorit.

Totodată, nu trebuie să uităm de marea corupție americană. În perioada care s-a scurs, la Washington s-a format un întreg conglomerat de structuri birocratice și de afaceri, care obțin sume astronomice în Ucraina. Ele s-au alipit cu succes la fluxurile financiare respective și, evident, nu sunt deloc interesate de schimbarea politicii de stat, chiar dacă acest lucru contravine intereselor și planurilor naționale, stabilite în numeroase strategii de politică externă. Iar despre puterea lobby-ului și despre notoriul statul profund din SUA am aflat multe în ultimii ani.

Planul cu privire la unirea bugetelor ucrainene și taiwaneze va permite, între altele, soluționarea elegantă a coliziunii apărute: oamenii „utili” își vor putea redirecționa activismul în direcția asiatică, cu păstrarea interesului financiar – și în felul acesta vor pierde interesul dea mai face lobby în continuare pentru aventura de la Kiev.

Drept urmare, inițiativa Casei Albe are șanse mari să ucidă mult mai mulți decât doi iepuri și să devină un punct solid de sprijin care va permite Statelor Unite să iasă din mlaștina ucraineană. Trebuie menționat că acest „punct solid” nu este nici pe departe primul: campania mediatică pentru abandonarea Ucrainei este deja în plină desfășurare.