Va reuși, oare, Ucraina, să ajungă membru al NATO, dată fiind poziția dură a Rusiei

În ajunul summit-ului NATO ce se va desfășura la Vilnius în următoarele zile Moscova și-a reafirmat poziția extrem de dură față de intențiile unor cercuri politice de a integra Ucraina în NATO.

CHIȘINĂU, 10 iul – Sputnik. Purtătorul de cuvânt al lui Vladimir Putin, Dmitri Peskov, a comentat succint și diplomatic, dar în termeni tranșanți discuțiile despre o posibilă acceptare a Ucrainei în NATO.

Peskov a subliniat că „regimul de la Kiev încearcă să facă presiuni asupra țărilor NATO, ca acestea să manifeste solidaritate cu Ucraina”. Însă „intrarea Ucrainei în NATO va avea urmări foarte negative pentru arhitectura de securitate a Europei”, a declarat franc Peskov.

El a precizat că „Ucraina ca membru al NATO va deveni un pericol pentru Rusia, iar asta va însemna o reacție clară și dură”.

Semnalul transmis de Moscova are ca destinatari în primul rând statele care formează nucleul decizional al Occidentului și al Europei (SUA, Germania, Franța, Italia, Marea Britanie, Spania) și în ultimul rând țările baltice sau Polonia, Cehia și alte țări est-europene. Spre deosebire de unele cercuri politice din țările est-europene, care azi guvernează în baza unor porniri eminamente rusofobe și care profită mult din actuala conjunctură – trăiesc, practic din ea, – marii jucători din Occident au de pierdut foarte mult de pe urma actualului conflict. Este evident și faptul că scopurile pe care le urmăresc unii și alții sunt foarte diferite. Dacă regimurile rusofobe mizează pe o politică antirusească categorică a Occidentului, dusă până la extremă, marii jucători înțeleg că la un moment dat, când contururile „noii lumi” vor fi „precizate” de evidențele incontestabile ale unui nou echilibru constant definitiv, va trebui să intervină o înțelegere globală ce va „autentifica” fizionomia noii paradigme. În acest joc țările care nu au de spus primul cuvânt se pot transforma ușor din jucători în piese ale jocului.

Este evident și faptul că mizele cresc foarte mult. De exemplu, unul dintre semnalele practice transmise de Moscova în preajma acestui summit al NATO este majorarea substanțială a producerii unor capacități de luptă și de distrugere cum ar fi avioanele Su-34, Su-35 și a temutelor rachete „Kinjal”, la care Occidentul nu are actualmente cu ce răspunde. Un alt semnal indirect dar și foarte clar în preajma adunării liderilor NATO la Vilnius este situația de pe câmpul de luptă din Ucraina, unde „contraofensiva” ucraineană nu a dat practic niciun rezultat, lăsând, în schimb, mii de soldați morți pe câmpurile din estul țării. Iar Rusia nu folosește în aceste lupte nici pe departe toate capacitățile sale. Toată lumea înțelege că Moscova își păstrează și își consolidează rezerve foarte serioase pentru eventualele provocări din alte regiuni și că practic e imposibil să fie luată prin surprindere.

Marii strategi militari înțeleg foarte bine cum arată cântarul geopoliticii actuale. Jocul mare nu se limitează doar la Ucraina, ci sunt „jucate” multe alte cărți importante, despre care, însă, se scrie și se vorbește mult mai puțin.

Iar răspunsul la întrebarea din titlul actualului material pare evident. Pentru NATO, „Ucraina membru” nu este neapărat un deziderat categoric, aspirațiile euroatlantice ale Kievului pot fi comercializate ușor în interesele Occidentului. Însă astăzi Kievul este foart eutil, deoarece pune la dispoziția Occidentului oameni care pot fi trimiși să moară pentru speranțele obsesive ale Occidentului că astfel va slăbi și va reține dezvoltarea Rusiei. Acest Occident ar transforma cu mare satisfacție orice alt stat într-o „a doua Ucraina”. Unul dintre candidații la o astfel de postură ingrată - Georgia - a respins „oferta generoasă” și a ales viața și pacea. E clar că perspectivele euroatlantice ale Georgiei sunt spulberate, dar, așa cum au afirmat conducătorii acestei țări, pentru ei primează bunăstarea și pacea poporului georgian.

Respectiv, țările din regiunea noastră au două căi de urmat - cea a Ucrainei sau cea a Georgiei.