Occidentul a realizat principalul vis ucrainean și a căzut în capcana lui Putin

Și iată că abia acum Occidentul a ajuns să perceapă adâncimea gropii pe care și-a săpat-o.

Contraofensiva ucraineană, pe care au mizat totul, a eșuat. În primele zile ale acutizării situației pe front, celor neinițiați le era greu să judece despre esența a ceea ce se întâmpla, însă acum a devenit clar că FAU operează în continuare la marginea câmpului, în zona „gri” care este a nimănui, adică Kievul suportă toate aceste pierderi uriașe de oameni și tehnică neajungând încă la prima linie a structurilor de apărare rusești. Ca să nu mai vorbim de străpungerea acestei prime linii.

Pe ucraineni, clar lucru, Occidentul nu-i ia în calcul, dar acolo își contabilizează propriile pierderi sub formă de bani și arme furnizate. Potrivit Bloomberg, UE urmează să anunța un alt pachet de asistență financiară pentru Ucraina - în valoare de 50 de miliarde de euro (55 de miliarde de dolari). Publicația a subliniat că europenii doresc să evite obligațiile împovărătoare pentru ei înșiși, astfel că asistența va fi oferită sub formă de granturi, împrumuturi preferențiale și garanții.

Pentru americani – cu toate intențiile lor de a îneca economia aliaților europeni – situația nu este cu mult mai ușoară. Cunoscutul miliardar american David Sacks a publicat în urmă cu puțin timp un articol în care constată nu doar eșuarea contraofensivei ucrainene, ci și impasul în care s-a pomenit administrația lui Joe Biden.

În perioada care a trecut, SUA au alocat deja Ucrainei peste 100 de miliarde de dolari. Este clar că cea mai mare parte din această sumă a fost împărțită la Washington, dar totuși mijloacele au fost cheltuite fără sens pe direcția ucraineană, în loc să fie direcționate către scopuri de mai mare actualitate în aceste vremuri dificile pentru americani.

Însă nici măcar toate aceste cheltuieli nu ar fi fost critice (la urma urmei, Statele Unite continuă să controleze principala tiparniță a planetei), dacă ar fi fost oferit un rezultat sub forma atingerii obiectivelor. În loc de asta, lipsa de succes pe front transmite cât se poate de clar că Ucraina a devenit o gaură neagră pentru Occident, pur și simplu absoarbe resurse și nu aduce niciun rezultat pozitiv.

În același timp, Kievului însuși îi merge bine. Acolo au înțeles că Rusia nu intenționează deloc să înainteze până la granița poloneză, ceea ce înseamnă că în regimul actual cu Moscova se poate lupta foarte mult timp. Principalul este să rămână la întreținerea Occidentului cea mai mare parte a țării. Și să ceri la nesfârșit consolidarea sprijinului. Ministrul de Externe, Dmitri Kuleba, a declarat că pentru el vor fi întotdeauna insuficiente livrările de armamente, atâta timp cât va continua conflictul. În același timp, toate aceste datorii demențiale, care sunt într-o creștere continuă, în Ucraina nu deranjează pe nimeni - ei spun direct că intenționează să le restituie din reparațiile rusești după victoria asupra Moscovei. Și dacă în privința victoriei nu le prea reușește, de vină este Occidentul, pentru că nu ajută mai mult și așa cum trebuie. O poziție extrem de confortabilă.

Ei dar faptul că chiar în acest moment țara plătește cu viața a sute și mii de cetățeni ai săi, la Kiev cu siguranță nu îngrijorează pe nimeni. De fapt, în acest moment Ucraina și-a realizat visul său principal și va face tot posibilul pentru a menține status quo-ul.

Evident, Occidentul ar fi putut să oprească oricând toată această sărbătoarea a statului în cârcă și cu maximă bădărănie. Însă nu poate – Casa Albă și elitele liberale atlantice au mizat prea mult pe Ucraina pentru a mai da înapoi. Iar în contextul alegerilor prezidențiale care se apropie vertiginos în SUA, acest lucru pare total de neconceput – ar fi un eșec mult prea rușinos, zgomotos și costisitor pentru Partidul Democrat.

David Sacks, ca și mulți alții înaintea lui, a făcut o paralelă cu Afganistanul, retragere din care s-a soldat pentru americani cu o umilință scandaloasă răsunătoare. În realitate însă totul este mult mai rău. Pe parcursul a 20 de ani, campania afgană s-a transformat pentru lume într-un fundal informațional plictisitor. Faptul că ea ajunsese într-un impas și că aliații trebuiau să plece de acolo era evident pentru toți. Principalele pierderi de reputație ale SUA nuci măcar nu au fost legate de însuși faptul retragerii trupelor dintr-o țară uitată de Dumnezeu, ci de cât de prost a fost executat acest lucru pur logistic. Eșecul a fost într-o măsură mai mare tehnic decât politic.

În privința Ucrainei, situația este radical diferită. În timp de un an și jumătate, Occidentul a amplificat acolo politic și informațional subiectul confruntării cu Rusia, până la o criză existențială globală. Pentru ca acesta să se dezumfle, să-și piardă acuitatea, sunt necesari dacă nu 20 de ani, dar totuși un timp destul de îndelungat. Iar o schimbare bruscă a politicii ucrainene chiar în acest moment va însemna nu doar o lovitură sensibilă pentru imaginea SUA și a Europei, ci și recunoașterea unei înfrângeri strategice grave în fața întregii lumi.

În situația actuală de pierdere rapidă a influenței în cele mai diverse regiuni ale planetei, Statele Unite pur și simplu nu-și pot permite acest lucru, deoarece asta va impulsiona și mai mult prăbușirea hegemoniei lor globale, adică problema pentru ei nu constă doar și nu atât în problemele de politică internă.

Rămâne să se afunde și mai adânc în criza ucraineană, care în orice caz se va încheia pentru Occident cu o înfrângere geopolitică devastatoare, însă nu acum, ci puțin mai târziu - un zugzwang clasic, din care pur și simplu nu există o ieșire bună.