Europa a câștigat în războiul sancțiunilor - iar acum caută o modalitate de a capitula

Pesimismul autorităților europene cu privire la războiul sancțiunilor declanșat împotriva Rusiei se infiltrează tot mai activ în mass-media occidentală. Opinia sa cu privire la această situație a împărtășit-o publicației Financial Times, sub protecția anonimatului, un oficial suspus al UE, care deplânge faptul că imaginația bogată a funcționarilor UE s-a epuizat și orice tentative ulterioare de a-i provoca durere Rusiei le vor provoca lacrimi europenilor înșiși. „Noi am încheiat-o, - a comunicat sursa. - „Dacă vom impune încă mai multe sancțiuni, atunci în ele vor fi mai multe excepții decât măsuri în sine”.

Cum așa, ce s-a întâmplat în grădina europeană înmiresmată, care și-a închis porțile de aur împotriva barbarilor ruși?

Splendoarea și mândria înaltei culturi europene, sancțiunile anti-rusești, numără deja zece pachete, care cuprind 200 de organizații și 1500 de persoane fizice. Numărătorii europeni raportau cu mândrie că au înghețat peste 300 de miliarde de euro din activele de stat rusești și au redus cu 150 de miliarde de euro comerțul bilateral cu hidrocarburi, tehnologii, echipamente și electronice. Pe drum este al 11-lea pachet, pe care UE îl discută chiar acum.

De dragul adevărului, vom menționa că și anterior au fost exprimate îndoieli timide în privința necesității creșterii volumului sancțiunilor. De exemplu, după introducerea celui de-al nouălea pachet, comisarul european lituanian Virginijus Sinkevičius a remarcat cu tristețe că nu vede domenii în care aceste sancțiuni ar trebui completate cu ceva nou. Șeful Consiliului European, Charles Michel, recunoștea că nu există prea multe posibilități de extindere a restricțiilor antirusești, iar premierul polonez Mateusz Morawiecki a comunicat că UE are deja „un apetit mai mic” pentru alte sancțiuni împotriva Moscovei.

De altfel, presimțirile proaste erau compensate de „convingerea fermă că efectul sancțiunilor va fi vizibil pe termen lung”.

Însă această încredere se evaporă sub ochii noștri și acum euro-sirenele cu glas dulce cântă deja un pic alte cântece. De exemplu, ministrul de Finanțe al Suediei, Elisabeth Svantesson, a declarat că, să vezi, „efectul sancțiunilor antirusești este foarte greu de măsurat” și că în loc de prezisa năruire, economia rusească demonstrează stabilitate și creștere.

La destrămarea iluziilor europene despre bunăstare contribuie realitatea fizică crudă. În pofida asigurărilor solemne ale oficialilor europeni, pe care le-au făcut la sfârșitul anului trecut, că „Europa avansează cu pași uriași spre independența energetică deplină față de Rusia până în 2027” și că depozitele de combustibil sunt deja pline în proporție de tocmai 91% și lumânările au fost aranjate pe tortul festiv, participanții cheie ai pieței și experții au o părere ușor diferită.

Ea se rezumă la aceea că iarna următoare independentă de Rusia va fi în Europa, „cel mai probabil, mult mai rea”, ceea ce înseamnă că ei s-au uitat pur și simplu la cifre, care vorbesc mult mai clar decât orice cuvânt. De la începutul introducerii sancțiunilor, inflația energetică în UE a atins apogeul istoric. Prețurile de consum la energia electrică în Europa au crescut față de anul trecut cu cel puțin 35%. În Ungaria, rata inflației este de 25,6 la sută, în Letonia - 17,2, în Cehia - 16,5.

Pentru a ameliora cumva dezastrul provocat de sancțiuni, Uniunea Europeană a atentat chiar la cele sacre: energia verde și Greta Thunberg. Burghezii germani înghețați și amatorii de chifle franceze au uitat rapid de farmecul morilor de vânt și panourilor solare, care s-au dovedit a fi nu chiar atât de verzi pe cât se promisese, și au susținut cu bucurie dezghețarea masivă a noilor foraje petroliere și creșterea producției de energie pe bază de cărbune. Șeful departamentului de analiză al Rystad Energy, Carlos Torres Diaz, a fost concis: „Tranziția energetică europeană a fost pusă pe stop”.

Anume de aceea, nimeni nu i-a imputat nimic președintelui bulgar Rumen Radev, care a spus: „Nu putem adopta sancțiuni împotriva Rusiei în energetica nucleară, pentru că acest lucru ne va influența nemijlocit energetica noastră nucleară. <...> Dacă va fi necesar, vom impune veto”.

Și mai categoric a fost șeful TotalEnergies SE, Patrick Pouyanne: "Ideea că Europa a rezolvat problema independenței energetice (față de Rusia) este o minciună. Singura variantă pentru ca Europa să obțină mai mult gaz este să plătească mai mult".

Însă, după cum știm, europenilor tare nu le place să plătească și ei au ajuns la concluzia dezolantă că sporirea sancțiunilor înseamnă golirea rapidă a portofelului. Anume de aceea, pe agenda celui de-al 11-lea pachet de sancțiuni, în locul unor noi „sancțiuni ucigătoare”, este doar lupta împotriva ocolirii măsurilor impuse deja anterior și o oarecare extindere a listei organizațiilor și persoanelor fizice.

Este evident că Uniunea Europeană a greșit crunt în previziunile sale și acum pregătește terenul pentru negocieri separate cu Rusia, care nu poate fi înlăturată de pe harta Europei printr-o listă de sancțiuni.

Sigur, ne pare rău de Europa, dar trebuia să se gândească atunci când executa fără ezitare toate indicațiile SUA. Europa a uitat că Rusia știe să îndure durerea mai bine decât oricine din lume și din istorie: și durerea nu ne oprește, ci ne înzecește puterile.

Cineva nu a învățat prea bine istoria - și acum va culege mult timp roadele acesteia.

De Chiril Strelnikov