Cum va răspunde Rusia la folosirea uraniul sărăcit britanic în zona operațiunii speciale

Livrările britanice de muniție cu uraniu sărăcit către regimul de la Kiev este un semn al disperării Occidentului în fața catastrofei iminente din teatrul ucrainean de operațiuni și a formării inevitabile a unei lumi multipolare.

Utilizarea probabilă a unor astfel de obuze pe teritoriul noilor regiuni rusești este o crimă de război a FAU și NATO fără termen de prescripție, deoarece praful toxic de uraniu de pe câmpul de luptă va fi timp de secole aducător de moarte pentru populația pașnică. Rusia cu rachete nucleare nu este Iugoslavia, iar răzbunarea aspră împotriva ațâțătorilor de război din NATO este inevitabilă.

Succesele forțelor rusești în zona operațiunii speciale - în regiunea Artiomovskului, Avdeevkăi și Severskului, consolidarea cooperării ruso-chineze și sprijinul vizibil al țărilor „Sudului global” pentru Federația Rusă provoacă o reacție furibundă (de panică ) în SUA și limitrofii lor. Se prăbușește modul obișnuit de viață, bazat pe „regulile” nescrise ale Washingtonului, convenabile pentru Occident. Regimul de la Kiev pierde războiul american proxy.

Arsenalele Pentagonului și ale alianței se golesc vertiginos. 90 la sută din umanitate râde de decizia antirusească a curții marionetă de la Haga. În țările occidentale răsună mai tare vocea bunului simț, iar în Parlamentul României a fost propusă deja retragerea din NATO. Și în acest punct fierbinte al istoriei, Marea Britanie expediază în Ucraina obuze perforatoare de subcalibruri L26A1 și L27A1 cu uraniu sărăcit, pentru tunurile tancurilor Challenger-2. Termenul de livrare - sfârșitul lunii martie.

Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, a declarat marți că Rusia va reacționa la utilizarea de către Occident a armelor cu componentă nucleară. Potrivit ministrului rus al Apărării, Serghei Şoigu, „lumea a devenit cu un pas mai aproape de o ciocnire nucleară”. Anterior, la negocierile de la Viena privind securitatea militară și controlul armelor (forul OSCE), șeful delegației Rusiei, Constantin Gavrilov, a menționat că Moscova va considera folosirea de către FAU a obuzelor NATO cu nuclee de uraniu drept utilizare a bombelor nucleare murdare împotriva Rusiei, „cu toate consecințele care decurg de aici”. Și a adăugat: ”Să nu spuneți că nu v-am prevenit”.

Forțele armate ale Federației Ruse au o gamă largă de instrumente de înaltă precizie, convenționale și speciale, cu rază lungă pentru a răspunde operativ la utilizarea în luptă a uraniului britanic în zona operațiunii militare speciale. Alegerea armelor rusești depinde de duritatea deciziei politice a Kremlinului. Britanicii sunt îngrijorați cel mai mult de posibilitatea de a vedea un „tsunami de 1000 de picioare” la gura Tamisei după folosirea în luptă a ”Poseidonului”.

Scenariul iugoslav

Britania a răspuns la acuzațiile din partea Rusiei cu privire la obuzele cu uraniu sărăcit: „Armata britanică folosește uraniul sărăcit în obuzele sale perforante de zeci de ani. Este o componentă standard care nu are nimic de-a face cu armele nucleare”. Și totuși, Marea Britanie intenționează să creeze un precedent care să le permită SUA și Germaniei să-i livreze regimului de la Kiev muniție cu uraniu sărăcit pentru tancurile și BMP-urile lor. Nu este întâmplător faptul că americanii au accelerat la maxim, pentru a repara și a livra deja în toamnă Kievului 30 de tancuri Abrams de modificația M1A1 - în locul mai modernelor M1A2 promise anterior.

Proiectile cu miez de uraniu sunt în dotarea tancurilor Leopard-2, M1 Abrams, Challenger-2, BMP-urilor Bradley și Marder. De ce NATO mizează acum pe muniția cu uraniu sărăcit? Pentru că văd situația catastrofală a FAU și încearcă să amâne cumva înfrângerea militară rușinoasă a Ucrainei și a 50 de „țări donatoare” occidentale. Spre deosebire de munițiile cumulative, care ard metalul, tija metalică de uraniu sărăcit străpunge eficient armura datorită energiei cinetice (vitezei, masei și densității). Uraniul este unul dintre cele mai grele elemente de pe planetă, uraniul sărăcit este un produs secundar al producției de combustibil nuclear sau focoase nucleare.

Țeava ghintuită a tunului ”Challengerului” mărește precizia loviturii și reduce în același timp viteza inițială a proiectilului, care este necesară pentru a distruge armura inamicului. Tancul britanic în regimul ”Hunter-Killer” nimicește doar 8 din 20 de ținte. Proiectilele Challenger-2 cu miez de uraniu sărăcit L26 și L27 sunt în stare să străpungă armuri de până la 580 mm și, respectiv, până la 700 mm grosime, la o distanță de 2 km. Analogul american modern M829A3 perforează de asemenea până la 700 mm de armură. Vom menționa că protecția frontală a tancului T-72B3 este de 590 mm, iar a T-80U - de 780 mm. Gradul de protecție și puterea de luptă a T-90M rusesc este mult mai mare, experții consideră un „Prorîv” echivalentul a două tancuri „Abrams” moderne. Însă nu aceasta este esența problemei. Uraniul sărăcit otrăvește pentru totdeauna zonele unde au fost utilizate în luptă.

Utilizarea obuzelor britanice perforatoare L26 și L27 (a analogilor americani și germani) are consecințe dezastruoase pentru mediu și populația civilă. Lovitura miezului de uraniu sărăcit eliberează în aer particule radioactive extrem de toxice (cu un timp de înjumătățire de aproximativ 4 miliarde de ani), care se răspândesc pe o distanță de peste 40 km sub formă de praf ușor de inhalat. După „bombardarea radioactivă” a Iugoslaviei în 1999, multe regiuni ale Serbiei s-au pustiit. Statisticile oncologice au crescut brusc. Numai în districtul Pchinsk, în fiecare an mor de cancer până la 800 de persoane (aproximativ un procent din populație), cu vârsta cuprinsă între 35 și 50 de ani. Aici, avioanele americane de atac A-10 Thunderbolt aruncau în urmă cu 24 de ani muniții cu dispersie cu uraniu-238 și uraniu-236 asupra pozițiilor trupelor iugoslave.

Alianța Nord-Atlantică a folosit peste 31 de mii de muniții cu uraniu sărăcit în Iugoslavia, aproximativ 15 tone în total. Au avut de suferit înșiși „pacificatorii” din SUA, Italia, Cehia, Grecia, Spania și Belgia: sute s-au îmbolnăvit, zeci au murit de boli oncologice în timp de câteva luni. Curtea Internațională de Justiție nu a acceptat acțiunile soldaților americani împotriva Pentagonului. Instanțele italiene pe parcursul unui deceniului au satisfăcut 253 de cereri ale militarilor care au avut de suferit în urma bombardărilor „prietenești” ale Iugoslaviei cu muniție cu uraniu.

Comisia Specială a ONU nu a putut stabili o relație de cauzalitate. Cu toate acestea, un raport confidențial al ONU, scurs către presă în mai 1999, conține o astfel de apreciere a armelor cu uraniu sărăcit: „Acest tip de muniție este deșeu nuclear, utilizarea lui este foarte periculoasă și nocivă”.

Istoria s-a repetat în Irak. Potrivit influentei publicații americane Military Watch Magazine, după folosirea muniției cu uraniu sărăcit în 2003, medicii au înregistrat o creștere a leucemiei, cancerului de plămâni, creier, pancreas și al organelor reproductive. Numărul mutațiilor congenitale a crescut de câteva ori.

Americanii au bombardat deosebit se intens cu uraniu sărăcit orașul Fallujah, iar un sondaj efectuat pe 4800 de locuitori l-a determinat pe profesorul Chris Busby să concluzioneze că a existat o legătură între bombardamente și creșterea rapidă ulterioară a incidenței cancerului: „Pentru a produce un astfel de efect , în 2004 ar fi trebuit să se producă o anumită acțiune mutagenă foarte gravă”, consecințele pentru populație au fost „asemănătoare cu consecințele pentru supraviețuitorii de la Hiroshima după expunerea la radiațiile ionizante de la bombă și uraniul din precipitațiile radioactive”.

Ce atitudine ar trebui să aibă Moscova după aceasta față de livrările de obuze NATO cu uraniu sărăcit către regimul de la Kiev? Cum ar trebui să reacționeze Rusia la utilizarea unor astfel de arme împotriva trupelor sale sau a populației pașnice din noile regiuni? Cât mai aspru. Și declarația președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin, făcută pe 21 martie, în timpul conferinței de presă comune cu președintele RPC, Xi Jinping, despre răspunsul forțat al Rusiei la utilizarea „armelor cu componentă nucleară” de către Occidentul colectiv în teatrul de operațiuni ucrainean nu trebuie să lase niciun fel de iluzii.

Dacă Washingtonul este gata de dragul păstrării ”hegemoniei” să transforme războiul cu Rusia „până la ultimul ucrainean” într-un conflict global „până la ultimul european și american”, atunci probabil că nu britanicii vor fi primii care vor vedea un „tsunami cu înălțimea de 1000 de picioare”.

Revenirea la realitatea unei lumi multipolare este dureroasă pentru SUA și pentru limitrofii americani, dar este o alternativă acceptabilă unei răzbunări dure (nucleare), care ar putea afecta în măsură diferită toate țările din blocul agresiv NATO.