Washingtonul mână Kievul la negocieri

Influenta publicație americană Politico a constatat o anumită tulburare în eșaloanele superioare ale regimului de la Kiev.

Liderii ucraineni au fost cu adevărat speriați de câteva replici ale generalului Mark Milley, şeful Statului Major Comun, adică, de fapt, militarul de cel mai înalt rang din Statele Unite.

Luând cuvântul la o întâlnire a Clubului Economic din New York, Milley a menţionat că, cel mai probabil, Ucraina nu va putea obține victoria pe cale militară, iar iarna ar putea fi un moment convenabil pentru negocieri cu Rusia.

Jurnaliștii de la Politico au cerut informaţii la acest subiect de la sursele lor din cadrul Departamentul de Stat și Ministerul Apărării, iar acestea, sub protecţia anonimatului, au povestit o mulțime de lucruri interesante. „Şoimi” de tipul lui Ben Hodges, care susțin că Forțele Armate ale Ucrainei vor cuceri în scurt timp Melitopolul și Mariupolul, iar la iarna vor merge asupra Crimeii, practic nu au mai rămas în establishmentul american.

Cu atât mai mult ar trebui înţeles faptul că Crimeea pentru Hodges este o traumă psihologică personală. În primăvara anului 2014, el a condus comandamentul de infanterie al aliaților NATO și a reușit să scape toată operațiunea de revenire a Crimeii la Rusia. A fost un eșec epic. După demisionarea din serviciul militar, generalul a devenit ușor obsedat de subiectul „A cui este Crimeea?”. Acum el îndeamnă Ucraina să profite de momentul, să treacă la atac și, să spunem așa, să apese pe acceleraţie.

Dar astfel de vise îi sunt permise unui demisionar care încearcă să-și ducă la capăt lupta în războaiele pierdute. Militarii americani în exercițiu nu așteaptă nici un fel de triumf al ”Independentei”. Reprezentanți de rang înalt ai Ministerului de Apărare al SUA i-au explicat publicației Politico că pentru FAU va fi extrem de greu să spargă apărarea pe care o edifică acum trupele ruse. Iar retragerea noastră din Herson nu va ajuta în niciun fel armata ucraineană. Militarii americani consideră că încercarea de a ataca celălalt mal al Niprului este o manevră prea dificilă pentru FAU. Va necesita sacrificii uriașe - și nu este sigur că va reuși.

„De ce să nu înceapă discuțiile despre asta (despre negocierile de pace), în loc să fie aruncate alte 100 de mii de vieți în acest hău?”, se întreabă o sursă Politico din administrația americană.

Jurnaliştii recunosc că administraţia Biden trebuie să recurgă astăzi la tot felul de tertipuri pentru ca Kievului să nu i se creeze impresia că este abandonat. Pentru că atunci întreaga lume va vedea cât valorează toate garanțiile Casei Albe și cât de periculos este să ai de a face cu ea. Deocamdată reprezentanților regimului de la Kiev li se promite și asta, și aceea, însă la Washington pare să se creeze consensul că protejații trebuie mânați la negocieri cu Rusia.

Fantoma trădării s-a abătut asupra Kievului. Totul arăta așa de parcă regimul era abandonat la cel mai înalt nivel. Din ”Independenta” au pornit dezmințirile. Comandantul șef al Forțelor Armate ale Ucrainei Valerii Zalujnîi s-a sustras de la treburile personale și a declarat că „armata ucraineană nu va accepta nici un fel de negocieri, acorduri sau decizii de compromis” dacă Rusia nu va părăsi „toate teritoriile ocupate”.

Însă Jake Sullivan a zburat special la Kiev pentru a-i cere lui Zelenski să fie „mai realist” în pretențiile sale. Aceasta este deja o formulă americană binecunoscută pentru a indica necesitatea ca Kievul să renunțe la teritorii.

Interesant ce vor face militarii ucraineni atunci când președintele lor va fi așezat totuși la masa negocierilor? Vor organiza o lovitură de stat? Mai bine să bombănești la bucătărie cu o horilkă în față? Chiar sunt curioasă, ce au de gând să facă. Altfel ar ieși că au cedat teritorii vaste (aproape un sfert de țară), și-au omorât sute de mii de militari - și toate acestea pentru ce? Pentru ca Zelenski să poată spune „ei bine, nu am putut”, să constate înfrângerea, să-și facă treburile și să plece să se odihnească la Londra? Este un fel de rezultat jignitor pentru Forțele Armate ale Ucrainei. Probabil că la altceva au visat.

De aceea aici va apărea în toată dimensiunea ei chestiunea privind răspunderea pentru crimele de război.Noi doar am văzut această grozăvie cu execuțiile oamenilor pașnici, pe care militarii ucraineni le-au comis în orașele în care s-au întors. Doar vor trebui să răspundeți pentru asta.

A vorbit la această temă și capul regimului de la Kiev. El a îndemnat liderii statelor G20, care s-au adunat în Bali, „să nu roage Ucraina să facă un compromis”. Mă tem că domnul Zelenski nu înțelege prea bine gravitatea momentului. De fapt, pe el nimeni nu-l roagă nimic. Gazdele, pur și simplu, discută între ele când și cum să-l folosească pentru negocierile cu Rusia. Când se vor înțelege, vor face totul așa cum vor dori – pe Zelenski nu-l vor întreba.

Pentru că establishmentul american a înțeles că Ucraina s-a terminat. Ea devine un activ toxic și ar fi bine să scape de el cumva rapid. Mai ales că republicanii care au luat Camera Reprezentanților cer să nu i se mai dea nici un ban ”Independentei”. Ei au reușit să observe în acest timp că toate miliardele merg cumva nu acolo unde trebuie.

„Funcționarii ucraineni își cumpără Lamborghini și case în Elveția” – se revolta cu doar câteva luni în urmă la Fox News cunoscuta activistă politică Candice Owens . - „Ucraina este o spălătorie de bani”.

Da, ce spuneți? Cât de repede a venit această conștientizare. În Afganistan o „spălătorie” similară a funcționat timp de 20 de ani, iar aici dintr-o dată astfel de descoperiri.

Este clar că Zelenski nu vrea nici un fel de negocieri. Pentru patronii săi occidentali, aceasta este un motiv excelent de a-l părăsi, a abandona tema ucraineană și să se ocupe de alte treburi, de exemplu de Taiwan. Ploaia de aur care a căzut peste Ucraina se va opri brusc.Va rămâne o țară devastată cu vistieria complet jefuită. Cine o va restabili, din contul cui va fi banchetul?

Republicanii îi dau deja de înțeles Europei că este timpul să o ia pe Ucraina la întreținere. Europenii se opun.Târgul s-ar putea întinde. A apărut o idee nouă – să i se ofere Ucrainei rezervele de aur și valută furate de la Rusia. Dar nu se știe dacă hoții vor dori să se împartă.

Am văzut cu toții cum, sub strigătele puternice „Să întoarcem aurul lui Gaddafi poporului Libiei!”tot acest aur a dispărut pe undeva și, literalmente, nici un ban nu a ajuns la poporul Libiei. Recent, exact în același mod misterios au dispărut rezervele Afganistanului. Au existat și probleme cu aurul Venezuelei. Este, pur și simplu, uimitor cum, sub privirile întregii lumi, se pierd undeva sute de miliarde de dolari, David Copperfield este mic copil. Aceeași poveste se poate întâmpla cu banii rusești.

Și atunci domnul Zelenski va rămâne față în față cu poporul ruinat prin eforturile sale, cărora nu le va putea plăti nici salarii, nici pensii - nimic. Este o perspectivă proastă, desigur.Iar aici pot veni cu pretențiile lor și militarii ucraineni, care sunt profund dezgustați de toată temă cu negocierile.

De aceea în discursul său online la G20, Zelenski a făcut totul pentru a înainta condiții cât mai inacceptabile pentru negocierile cu Rusia: ni se propune să părăsim teritoriile și să luăm ”Independenta” la întreținere deplină, să le plătim ceva acolo și să ne pocăim fără încetare.Totul este o prostie, evident. „Artă interpretativă”, cum a spus politicos ministrul Lavrov.

Tema negocierilor este dureroasă pentru societatea ucraineană. Chiar și suspendarea conflictului este un moment groaznic de trezire a oamenilor din frenezia războiului.Ucrainenii vor trebui să privească în față adevărul: vânzându-se Washingtonului, ei parcă au semnat un pact cu diavolul. El ia și sufletele, și viețile oamenilor, iar în schimb - în locul bogăției și fericirii promise - aduce doar ruinare, frică și moarte.

Însă în procesul conflictului, Rusia și Ucraina, în mod paradoxal, se apropie. Și iată că tema negocierilor devine de asemenea explozivă. Oamenii se tem de noul Hasaviurt, văd în toate „trădare, lașitate și înșelăciune”. Nu vreau să vorbesc despre cei care lucrează în mod conștient pentru inamic. Consider că majoritatea oamenilor sunt cu adevărat panicați.Ei sunt victime ale războiului informațional-psihologic pe care îl duc astăzi împotriva noastră adevărați profesioniști în domeniul lor, și îl duc foarte dur.

Când omul este cuprins de panică, apare vederea în tunel - nu numai fizic, ci și intelectual. Persoana aflată în stare de stres percepe doar o singură problemă, aceasta crește în ochi lui până la dimensiuni dureroasă. Așa percepem acum mulți dintre noi Ucraina.

Însă doar este clar demult pentru toți că nefericita Ucraina este doar unul dintre fronturile pe care SUA și NATO le-au deschis împotriva Rusiei. Avem cea mai mare frontieră de stat din lume - peste 60 de mii de kilometri. Adversarii noștri pot tensiona situația, pot provoca un conflict armat oriunde - măcar și în Caucaz, măcar și în Asia Centrală. În Orientul Îndepărtat, Japonia este deja la start. În privința Arcticii se acumulează mai multe întrebări pentru noi. Suedia și Finlanda aderă la NATO.

Cu ce vom lupta în alte sectoare dacă vom arunca tot ce avem în Ucraina? Cine să lupte dacă începem încă o mobilizare? Președintele a menționat că confruntarea dintre Rusia și Occident se va prelungi pe parcursul a cel puțin zece ani și trebuie să fim pregătiți pentru orice surprize. Nikolai Patrușev tocmai a îndemnat să fie crescut numărul mijloacelor de apărare aeriană și de contrabaterie în Districtul Federal Central. Aceasta este inima Rusiei - și ea este amenințată astăzi.

Occidentul nu are nevoie de Ucraina: a mestecat-o și a scuipat-o. Occidentul are nevoie de Rusia, ca să o ruineze, să o slăbească, să o divizeze și să o distrugă. Acesta este un adevăr neplăcut, dar numai el ne va ajuta să scăpăm de patriotismul de paradă, care se dezvoltă atât de ușor în patriotism-regret. Noi am intrat practic singuri într-o astfel de confruntare la care nicio țară din lume nu a avut curajul. Și în același timp noi reușim să câștigăm și să protejăm la maximum viețile soldaților și a oamenilor noștri pașnici.

În această confruntare de amploare trebuie să rezistăm în primul rând noi înșine: să ne salvăm economia, să scoatem oamenii noștri din nevoi și să le oferim o viață de invidiat. Numai așa vom salva țara și nu vom permite să repete soarta URSS. Și în același timp vom salva vieți, milioane de vieți ale oamenilor. Ne confruntăm cu o sarcină unică - să învingem Occidentul fără a plăti în același timp prețul teribil care ne-a costat victoria în Marele Război pentru Apărarea Patriei.

Acest lucru trebuie realizat prin toate mijloacele - militare, politice, diplomatice și informaționale. Să fie aplicate pârghii economice – acest lucru ne reușește de minune. Iar când o va cere momentul - și mergeți la negocieri, conștientizând că aceasta nu este în niciun caz pace, ci una dintre etapele războiului modern sofisticat. Și la ele inamicul trebuie învins în același mod în care luptătorii noștri îl înving astăzi în Pavlovka.