Sfântul Ierarh Petru Movilă, mediator între Est şi Vest

Mare teolog şi cărturar, destoinic conducător al Bisericii Ortodoxe, mediator neîntrecut între Răsărit şi Apus, Sfântul Ierarh Petru Movilă este una dintre cele mai reprezentative figuri ale Ortodoxiei din secolul al XVII-lea.

CHIȘINĂU, 13 ian — Sputnik. Biserica Ortodoxă din Moldova îl prăznuiește pe Sfântul Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului, care a influențat puternic viață bisericească și națională a Ucrainei ortodoxe în prima jumătate a secolului al XVII-lea.

Viața Sfântului Petru Movilă

Petru Movilă s-a născut la Suceava, în anul 1596, ca fiu al lui Simion Movilă, care va domni mai târziu în Țara Românească, și al soției acestuia, Marghita, călugărită ulterior sub numele de Melania. Tatăl său a avut ca frați pe Ieremia Movilă, domn al Moldovei între 1595-1606 și pe Gheorghe Movilă, viitorul mitropolit al Moldovei. Părinții săi i-au dat la botez numele de Petru, pentru a se păstra vie memoria străbunicului său Petru Rareș.

De la unchiul său Gheorghe, mitropolitul Moldovei, s-a deprins cu citirea cărților sfinte și cu frica de Dumnezeu. După moartea tatălui său, tânărul fiu de domnitor va pribegi, împreună cu mama și cu frații săi în Țara Românească, după care se vor așeza definitiv în Polonia. Învățătura și-o va începe în casa părintească, apoi o va continua la vestita școală a „Frăției" ortodoxe din Lvov (Lemberg) și la Academia Zamoiska din Zamosč. Acolo studiază limbile latină, greacă, slavonă și polonă, la care se adăugau discipline standard din vremea respectivă: gramatica, poetica, retorica, dialectica, teologia. A studiat în limba latină și la Sorbona. Potrivit obiceiului nobililor polonezi, și-a însușit mânuirea armelor și a luat parte la două lupte ale polonilor împotriva turcilor, la Țuțora (1620) și Hotin (1622).

A refuzat tronul Moldovei

După bătălia de la Hotin, regele Poloniei, Sigismund al III-lea, remarcându-l pentru devotamentul său în luptă, l-a recomandat Înaltei Porţi spre a fi instalat în scaunul Moldovei. De data aceasta, Petru nu mai este dispus să accepte slava lumii celei trecătoare. Viaţa lui luase un alt curs, căci, nu după mult timp, ostaşul Petru deveni ostaşul lui Hristos, după cuvântul din Sfânta Liturghie: „Toată grija cea lumească să o lepădăm".

Tunderea în monahism

Datorită unei chemări lăuntrice, dar și sub înrâurirea starețului mânăstirii Pecerska, arhimandritul Zaharia Kopâstenski, a hotărât să se călugărească. Astfel, după ce se va pregăti, începând din 1622, duhovnicește la moșia sa din Rubiejovka, unde a zidit și o biserică cu hramul Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, va fi tuns în monahism, la Lavra Pecerska, după anul 1625. În toamna anului 1627 a fost ales egumen al mănăstirii, la vârsta de 31 de ani. Situația ortodoxiei în acea perioadă era tulbure din cauza încercărilor de catolicizare a nobilimii. Însă, prin activitatea sa depusă timp de cinci ani ca egumen, Petru Movilă a reușit să ridice prestigiul cultural și bisericesc al mănăstirii la un nivel necunoscut până atunci. Astfel, s-a ocupat de restaurarea și înfrumusețarea mănăstirilor și a peșterilor în care se găseau moaște de sfinți și a continuat activitatea tipografică a înaintașilor săi, dând la lumină mai multe cărți de slujbă și de învățătură.

Activitatea bisericească și culturală

Arhimandritul Petru a desfășurat o bogată activitate bisericească și culturală, continuând să tipărească mai multe cărți care aveau rostul de a apăra Ortodoxia în fata prozelitismului catolic. Semnează la 16 august 1628 declarațiile Sinodului Eclesiastic de la Kiev, în care erau condamnați clericii care au aderat la Uniația din 1596. Pune bazele unui colegiu, întâi la Lavra, apoi la Mănăstirea Bratska, din care se va dezvolta vestita Academie Duhovnicească de la Kiev, în 1633. A pus la dispoziția Academiei și domeniile sale de la Rubejovka, pe care le cumpărase încă înainte de călugărie.

Printre numeroasele sale realizări ca arhiereu se numără și transformarea colegiului pe care îl înființase la Kiev în Academie — școală cu caracter universitar, considerată cea mai veche instituție de învățământ superior la slavii ortodocși.

De asemenea, a înființat tipografii la Kiev și Lvov pentru a revigora cultura ortodoxă din Rusia, tipărind numeroase cărți de slujbă, de învățătură, de apologie ortodoxă, precum și traduceri ale Sfinților Părinți. Cea mai importantă moștenire pe care Ortodoxia a primit-o de la mitropolitul cărturar Petru Movilă este „Mărturisirea de credință".

În anul 1630, mitropolitul lucra la realizarea unui Catehism ortodox, pentru a-l contrapune lucrării cu același nume scrisă de Meletie Smotrițki, în care se găsea o vădită nuanță catolică. Apariția și răspândirea în țările slave a „Mărturisirii de credință" atribuită patriarhului ecumenic Chiril Lucaris din 1629, tipărită la Geneva, a reorientat direcția lucrării pe care dorea să o editeze mitropolitul Movilă. Ca răspuns la această provocare, mitropolitul Petru a scris „Mărturisirea de credință", lucrare argumentată cu Sfânta Scriptură, canoanele Bisericii și scrierile Sfinților Părinți. Scopul ei a fost să expună învățătura ortodoxă de credință și, în același timp, morala creștină. Pentru recunoașterea acestei scrieri s-a organizat Sinodul de la Kiev din anul 1640. Sinodul a cercetat lucrarea, dar nu s-a pronunțat în totalitate asupra ei. Din această cauză a fost convocat un sinod panortodox la Iași între 15 septembrie și 26 octombrie 1642. Sinodul a aprobat Mărturisirea lui Petru Movilă la data de 11 mai 1643, ea devenind în mod oficial Mărturisirea de credință a Bisericii de Răsărit.

A sprijinit alegerea ca Rege al Poloniei a lui Wladislav I, în 1632, care a recunoscut drepturile eparhiilor Ortodoxe din Mitropolia Kievului și a menținut „Frățiile Ortodoxe".

Canonizarea

A trecut la Domnul în ziua de 22 Decembrie 1646, fiind îngropat în biserica mare a mănăstirii Pecerska. Întreaga avere a folosit-o pentru restaurarea de biserici, înființarea de școli și întreținerea lor. Cu prilejul serbării a 400 de ani de la naşterea sa, canonizarea Ierarhului Petru Movila a fost săvârșită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene la 6 decembrie 1996 și proclamată la 15 decembrie a aceluiași an, dar înscrisă în calendarul Bisericii la 31 decembrie.

În anul următor, 1997, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut canonizarea făcută de Biserica Ortodoxă a Ucrainei, iar în martie 2002, când s-au împlinit 360 de ani de la Sinodul de la Iaşi (1642), a fost proclamată oficial canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movilă, în Catedrala mitropolitană din Iaşi, în ziua de 13 octombrie, după ce Arhiepiscopia Iaşilor răspunsese solicitării Sfântului Sinod de a pregăti icoana, troparul, sinaxarul şi slujba de pomenire. Data de serbare a vrednicului ierarh a fost stabilită pentru ziua de 22 decembrie, ziua mutării sale la Domnul.