Farmecul de altă dată a oieritului dispare încetul cu încetul. Oierii se tem că îndeletnicirea de secole ar putea să se ruineze în viitorul apropiat. De vină ar fi multitudinea de probleme din acest sector cărora fermierii crescători de ovine și caprine nu le mai pot face față. Acestea se înmulțesc de la an la an, iar susținere nu au. Cei care au mai rămas să muncească în acest sector al zootehniei o fac din prea multă dragoste pentru oi, pentru îndeletnicirea rămasă tradiție de la străbunii lor. Este și cazul lui Pavel Prisăcaru pentru care dragostea de oierit se trage din familie.L-am vizitat în una din primele zile ale lunii decembrie, când de muncă la fermă este și nu prea. De la sfârșitul lunii noiembrie, oile din ferma lui Pavel Prisăcaru nu se mai mulg, astfel s-a mai redus din munca zilnică pe care fermierul, alături de muncitorii lui trebuie să o îndeplinească. Nu poți să nu-ți dai seama de dragostea pe care o poartă pentru oierit, or sacrificiile pe care le-a făcut vorbesc de la sine.Ferma lui Pavel Prisăcaru e amplasată în extravilan, pe teritoriul fostei ferme de vaci din Cimișlia. Încearcă cu tot efortul să facă față tuturor problemelor și chiar propune soluții pentru revitalizarea sectorului, doar că are nevoie de susținere.Potrivit lui Pavel Prisăcaru, în prezent ar fi nu mai mult de 250-300 de mii de capete de ovine și caprine. Numărul acestora scade de la an la an, iar problema cea mai mare este este lipsa banilor pentru a importa animale de prăsilă. În context, fermierul de la Cimișlia este de părere că ar fi bine să existe anumite centre de la care fermierii să poată procura animale.Pavel Prisăcaru, care este și președintele Federației naționale a crescătorilor de ovine și caprine spune că oficial în țara noastră sunt înregistrate în jur de 4 400 de oi de reproducție, pe când cifra ar trebui să ajungă la cel puțin 120 de mii de oi de reproducție.Aceste cifre vorbesc de la sine despre situația dezastruoasă din acest sector al zootehniei. Din cauza organizării proasete a acestei ramuri în maxim o lună, pe piața din Republica Moldova nu se va mai găsi brânză de oi sau capre. Cât privește carnea de oaie sau miel, aceasta deja este un deficit pe piața din țară.Fermierii cred că dacă autoritățile nu îi vor susține, oieritul riscă să dispară. În fiecare an, în Republica Moldova, numărul capetelor de oi scade cu aproximativ 10 mii.
La fermă nu există o linie de producere. Laptele îl vinde la o fabrică de lapte din raion, mieii îi vinde mai mult prin piețe, iar lâna, în cele mai dese cazuri este aruncată.
Pavel Prisăcaru are rezerve de furaje, iar asta l-a ajutat să treacă mai ușor chiar și în 2020, anul în care seceta a afectat dur acest domeniu. Cantitativ are hrană suficientă, dar calitatea nu este la fel de înaltă.
Pentru a dispune mereu de hrană pentru animale, fermierii trebuie să dețină tehnică și utilaje agricole. La fel, au nevoie de pășuni și terenuri agricole.
La ferma lui Pavel Prisăcaru munca este efectuată manual. Pentru viitor, crescătorul de oi își propune să modernizeze ferma, iar munca să fie realizată cu ajutorul utilajelor.
La fermă sunt prezenți și vreo trei dulăi mari, care merg împreună cu ciobanul la păscut oile.
Farmecul de altă dată a oieritului dispare încetul cu încetul. Oierii se tem că îndeletnicirea de secole ar putea să se ruineze în viitorul apropiat. De vină ar fi multitudinea de probleme din acest sector cărora fermierii crescători de ovine și caprine nu le mai pot face față. Acestea se înmulțesc de la an la an, iar susținere nu au. Cei care au mai rămas să muncească în acest sector al zootehniei o fac din prea multă dragoste pentru oi, pentru îndeletnicirea rămasă tradiție de la străbunii lor. Este și cazul lui Pavel Prisăcaru pentru care dragostea de oierit se trage din familie.
„Am în sânge dragostea de oierit. Nu m-am putut adapta într-un oraș mare și am revenit acasă”, ne povestește Pavel Prisăcaru.
L-am vizitat în una din primele zile ale lunii decembrie, când de muncă la fermă este și nu prea. De la sfârșitul lunii noiembrie, oile din ferma lui Pavel Prisăcaru nu se mai mulg, astfel s-a mai redus din munca zilnică pe care fermierul, alături de muncitorii lui trebuie să o îndeplinească. Nu poți să nu-ți dai seama de dragostea pe care o poartă pentru oierit, or sacrificiile pe care le-a făcut vorbesc de la sine.
Ferma lui Pavel Prisăcaru e amplasată în extravilan, pe teritoriul fostei ferme de vaci din Cimișlia. Încearcă cu tot efortul să facă față tuturor problemelor și chiar propune soluții pentru revitalizarea sectorului, doar că are nevoie de susținere.
Potrivit lui Pavel Prisăcaru, în prezent ar fi nu mai mult de 250-300 de mii de capete de ovine și caprine. Numărul acestora scade de la an la an, iar problema cea mai mare este este lipsa banilor pentru a importa animale de prăsilă. În context, fermierul de la Cimișlia este de părere că ar fi bine să existe anumite centre de la care fermierii să poată procura animale.
Pavel Prisăcaru, care este și președintele Federației naționale a crescătorilor de ovine și caprine spune că oficial în țara noastră sunt înregistrate în jur de 4 400 de oi de reproducție, pe când cifra ar trebui să ajungă la cel puțin 120 de mii de oi de reproducție.
Aceste cifre vorbesc de la sine despre situația dezastruoasă din acest sector al zootehniei. Din cauza organizării proasete a acestei ramuri în maxim o lună, pe piața din Republica Moldova nu se va mai găsi brânză de oi sau capre. Cât privește carnea de oaie sau miel, aceasta deja este un deficit pe piața din țară.
Fermierii cred că dacă autoritățile nu îi vor susține, oieritul riscă să dispară. În fiecare an, în Republica Moldova, numărul capetelor de oi scade cu aproximativ 10 mii.
