21 de ani de la cea mai mare tragedie a flotei ruse moderne, naufragiul submarinului Kursk

Azi se împlinesc 21 de ani de la tragedia submarinului nuclear Kursk, care a marcat lumea întreagă și a însemnat schimbarea paradigmei de dezvoltare militară a Rusiei, începând cu epoca Putin

BUCUREȘTI, 12 aug – Sputnik. Pe 12 august 2000, submarinul dotat cu rachete nucleare K-141 Kursk (APRK), unul dintre cele mai moderne submarine ale marinei ruse la acea vreme, s-a scufundat în Marea Barents.

Prezentăm un scurt istoric al tragediei, așa cum a fost realizat de ziariștii de RIA Novosti.

„Kursk” a aparținut Proiectului 949Antey, al cărui scop principal este de a lupta cu navele mari de suprafață inamice, în principal cu portavioane. Conceput în martie 1990, a fost lansat în mai 1994 și a intrat în funcțiune la 30 decembrie 1994.

Naufragiul ”Kursk”, la bordul căruia se aflau 118 persoane (111 membri ai echipajului, cinci reprezentanți ai staff-ului diviziei 7 submarine a Flotei de Nord a Federației Ruse și doi angajați ai întreprinderii Dagdizel), a devenit cel mai mare dezastru din istoria flotei submarine rusești.

Context: august 2000, un exercițiu complex al Flotei de Nord în Marea Barents.

APRK „Kursk” a plecat la mare pe 10 august. Pe 12 august, la ora opt dimineața, se afla în zona desemnată, despre care, în timpul unei sesiuni de comunicare, comandantul APRK a notificat postul de comandă (CP) al flotei.

Submarinul trebuia să rămână în raza de acțiune până la miezul nopții. La 8.51, Kursk a raportat din nou în timp util la postul de comandă despre executarea unui atac cu rachete asupra navelor „inamice”.

De la 11.30 la 14.30 a trebuit să efectueze focuri de torpile spre un grup de nave de război folosind torpile tactice. Dar observatorii nu au detectat atacuri de torpilă la ora stabilită. De la postul de comandă, APRK nu a fost văzut la suprafață și nu s-a primit un raport cu privire la rezultatele exercițiului de antrenament de luptă.

La ora 14.50, nave și elicoptere din detașamentul de nave (OBK), prin ordinul postului de comandă al flotei, au examinat zona posibilei locații și deplasări a Kursk. La ora 17.00, submarinul nu a dat din nou raportul planificat către postul de comandă cu privire la acțiunile ulterioare în zona desemnată.

O oră mai târziu, a fost anunțată o „alertă de luptă” la postul de comandă și forțele de serviciu ale flotei. La ora 18.00, de la postul de comandă, amiralul Veacheslav Popov, comandantul flotei de nord, a aprobat ordinea acțiunilor forțelor de pe mare și ale forțelor de serviciu ale flotei de la bază, propuse de șeful de stat major, pentru intrarea în regiune și căutarea APRK Kursk. Un avion antisubmarin IL-38 a zburat în zona de antrenament de luptă pentru a căuta submarinul. Evenimentele au fost raportate la Moscova.

De la ora 19.00, APRK „Kursk” a căutat nave ale OBK, forțele de serviciu, avioane și elicoptere ale aviației navale a Flotei de Nord. Echipa de salvare a cercetat zona în care membrii echipajului submarinului ar fi putut ieși din apă.

În noaptea de 13 august, forțele flotei specializate în recuperarea obiectelor scufundate au părăsit zona de căutare a navei. Căutarea Kursk-ului a fost continuată de submarinul cu rachete nucleare Petru cel Mare, de marile nave antisubmarine ”Amiral Chabanenko” și ”Amiral Kharlamov”, având elicoptere la bord.

La ora 04.36, submarinul ”Petru cel Mare” a raportat descoperirea „Kursk” la la o adâncime de 108 metri. Amiralul Popov a zburat cu elicopterul în zonă și ulterior a coordinat forțele de salvare ale flotei de la bordul lui ”Petru cel Mare”.

La ora 07.15, ministrul apărării Igor Sergeev a raportat incidentul noului președinte al Rusiei, Vladimir Putin.

Pe 14 august, la ora 11:00, comandamentul flotei ruse a făcut o declarație publică că submarinul Kursk a naufragiat. Într-un comunicat, Marina a spus că comunicarea radio a fost menținută cu submarinul. Ulterior, reprezentanții flotei au spus că comunicarea cu submarinul se realizează numai prin bătaie.

S-a planificat evacuarea echipajului Kursk cu ajutorul capsulelor de salvare. Navele serviciului de salvare de urgență al Flotei de Nord au fost concentrate în zona dezastrului. Totuși, furtuna i-a împiedicat pe salvatori să înceapă lucrul.

Pe 15 august, Norvegia s-a oferit să ajute la operațiunea de salvare. Propunerea a fost acceptată de Ministerul Apărării din Rusia.

Pe 16 august, când intensitatea furtunii era de aproximativ două grade, vehiculul de salvare la adâncime ”Priz” a fost lansat de pe nava de salvare Rudnitsky. În timpul nopții, s-au făcut mai multe încercări zadarnice de a intra în submarin, deși a fost folosit și avansatul aparat Bester. În 17 și 18 august, operațiunea de salvare a salvatorilor ruși a continuat, dar fără rezultat.

Pe 19 august, după-amiaza, nava norvegiană Normand Pioneer, având la bord mini-submarinul britanic LR5, a ajuns la locul accidentului submarinului rus Kursk, iar pe 20 august, nava norvegiană de salvare Seaway Eagle cu scafandri de mare adâncime la bord a ajuns acolo. A început o nouă fază internațională a operațiunii de salvare a echipajului submarinului.

Pe 20 august, scafandrii norvegieni au examinat submarinul pentru a detecta daune și prezența pernelor de aer în compartimentele din spate. Au reușit să deblocheze supapa trapei de evacuare, dar nu au putut urca pe navă. Pentru a deschide trapa, trebuia realizată o procedură specială. În dimineața zilei de 21 august, scafandrii norvegieni au reușit să deschidă trapa de evacuare superioară a compartimentului 9. În jurul orei 13.00, scafandrii au deschis trapa interioară în compartimentul 9 al submarinului nuclear, în interiorul căruia era apă. La ora 15.27, o cameră video a fost introdusă în corpul submarinului, cu ajutorul căreia specialiștii au încercat să determine starea compartimentelor 7 și 8 ale submarinului nuclear.

Pe 21 august, la ora 17, șeful Statului Major al Flotei de Nord, viceamiralul Mihail Motsak, a confirmat oficial moartea echipajului Kursk APRK.

Pe 22 august, președintele Rusiei, prin decretul său, a declarat ziua de 23 august zi de doliu.

Operațiunea de ridicare a cadavrelor echipajului submarinului a început pe 20 octombrie 2000.

Scafandrii au scos douăsprezece trupuri din cel de-al nouălea compartiment. Pe 7 noiembrie, lucrările de scufundări în compartimentul 4 din Kursk au fost oprite din cauza condițiilor grele. Acțiunea ulterioară a scafandrilor în adâncurile navei cu propulsie nucleară a fost nesigură. Inspecția Kursk a arătat că reactorul său nuclear și mecanismele auxiliare nu au fost deteriorate. Monitorizarea radiațiilor efectuată de scafandrii norvegieni și ruși a confirmat acest lucru.

Nava olandeză Mammut, cu care a fost semnat un contract în mai 2001, a fost folosită pentru a ridica APRK-ul Kursk. La Sankt Petersburg, la cel de-al 40-lea Institut de Cercetare al Marinei (acum Institutul de Cercetare (Salvare și Tehnologii Subacvatice) al Centrului de Cercetări Științifice All-Russian al Marinei „Academia Navală”), s-a format o echipă de scafandri de adâncime.

Pentru a sprijini operațiunea pe mare, a fost creată o Expediție cu scop special (EON), care din partea rusă a inclus submarinul cu nuclear greu Petru cel Mare, navele antisubmarine mari Severomorsk și ”Amiral Chabanenko”, nave de salvare, nave hidrografice, un spital nave, nave de stingere a incendiilor, cisterne, macarale plutitoare și alte nave auxiliare de diferite clase. Expediția a primit, de asemenea, cinci elicoptere și două avioane de transport din aviația navală a Flotei de Nord.

Câteva mii de specialiști ruși și străini au participat la implementarea operațiunii de ridicare a Kurskului.

La 3 iulie 2001, Severomorsk BPK a fost primul care a intrat în zona viitoarei operațiuni, care a devenit nava de comandă a Expediției cu scop special. La bord se află un cartier general condus de viceamiralul Mihail Motsak.

În septembrie, primul compartiment a fost separat de submarin. A fost grav avariat și putea avea consecințe periculoase pentru întreaga operațiune de ridicare a Kurskului. Până la 6 octombrie, o echipă internațională de scafandri de mare adâncime instalase toate coșurile de ghidare în găurile tehnologice care erau tăiate în corpul submarinului.

Pe 7 octombrie a început ridicarea Kursk. Pe 10 octombrie, submarinul a fost tractat cu succes la șantierul naval Roslyakovsky al Marinei Ruse. Pe 21 octombrie, Kursk a fost adus sub apă pe doc. După o examinare completă de radiații pe 25 octombrie, docul împreună cu barca au fost ridicate treptat la suprafață.

În octombrie 2001, a fost finalizată operațiunea de ridicare a submarinului Kursk, în timpul căreia, pentru prima dată în practica mondială, o navă cu o deplasare de peste 25 de mii de tone a fost ridicată de pe fundul mării. Peste 100 de participanți la operațiunea de ridicare a Kursk APRK au fost nominalizați la premiile de stat.

S-au format opt ​​echipe de anchetă care să lucreze la submarinul nuclear Kursk, care a început să lucreze imediat după ce submarinul a fost complet golit de apă. Grupurile includeau specialiști din Flota de Nord, reprezentanți ai districtelor militare Moscova și Sankt Petersburg.

Pe 25 octombrie, un grup de cercetători și medici au început să examineze compartimentele submarinului. Corpurile găsite ale submarinilor au fost trimise pentru cercetare pentru a afla circumstanțele morții, precum și pentru a stabili identitatea acestora.

În total, anchetatorii, luând în considerare și cadavrele evacuate din compartimentul al nouălea în toamna anului 2000, au reușit să obțină și să identifice rămășițele a 115 dintre cei 118 membri ai echipajului.

Majoritatea rachetelor de croazieră de la bord au fost descărcate din submarin și s-a efectuat o analiză a cauzelor dezastrului. În aprilie 2002, Kursk a fost transportat la șantierul naval pentru dezmembrare.

La sfârșitul lunii mai și iunie 2002, un cilindru de aer de înaltă presiune, o parte dintr-un tub de torpilă, un carenaj de arc submarin și alte câteva fragmente mici din primul compartiment al Kursk APRK au fost ridicate din fundul Mării Barents.

Restul fragmentelor nu au fost ridicate din cauza gradului ridicat de risc pentru echipajul vehiculelor subacvatice care efectuau operațiunea. În total, au fost ridicate peste 30 de fragmente dintr-o torpilă explodată și peste 10 fragmente dintr-un tub de torpilă, pe care experții le-au studiat cu atenție.

Fragmente din primul compartiment rămas la fundul Mării Barents, împreună cu o parte a muniției Kursk APRK, au fost aruncate în aer în septembrie 2002, pentru a elibera zona și a o deschide pentru transport și pescuit.

La sfârșitul lunii iulie 2002, ancheta privind motivele scufundării spărgătorului de gheață cu energie nucleară de la Kursk a fost finalizată.

În timpul anchetei, au fost efectuate 211 de examinări medico-legale, majoritatea fiind de natură complexă. În timpul implementării lor, au fost efectuate peste o mie de experimente și studii speciale, aproximativ o 1500 de specialiști din diverse industrii au fost atrași. În total, în timpul cercetării cauzei penale, peste 2.000 de acțiuni de investigație, peste 1.200 de martori au fost interogați, peste 8.000 de obiecte au fost examinate - documente, fragmente de arme și structuri ale APRK ”Kursk”.

Conform versiunii oficiale, tragedia s-a produs pe 12 august 2000 la 11:28: 26,5 AM, ora Moscovei, ca urmare a unei explozii, care s-a produs la torpila de antrenament 65-76A fără focos, în interiorul celui de-al patrulea tub de torpilă. A apărut ca urmare a scurgerii unui amestec de hidrogen din microfisurile formate pe corpul torpilei, produse ca urmare a unor „procese anormale”.

Amestecul scăpat prin fisuri, după ce a explodat, a distrus tubul torpilei nr. 4 și aparatul nr. 2 situat în apropiere. Această explozie a dus la moartea marinarilor din primul compartiment.

După aceasta s-a format o gaură în corpul bărcii prin care a început să intre apă. Apoi bucățile împrăștiate ale torpilei (schijele) au provocat explozia altor torpile. A doua explozie a avut loc la ora 11.30 ora Moscovei și a dus la moartea echipajului din alte compartimente ale bărcii, cu excepția celui de-al șaselea, al șaptelea, al optulea și al nouălea.

Ofițerii i-au transferat pe marinarii supraviețuitori în cel de-al nouălea compartiment, unde au continuat să lupte pentru supraviețuirea navei. În cel de-al nouălea compartiment, 23 de marinari au supraviețuit timp de șase până la opt ore, lucru confirmat atât de examinările medico-legale, cât și de cele tehnice.

La 26 iulie 2002, procurorul general rus Vladimir Ustinov a anunțat că dosarul penal privind scufundarea spărgătorului de gheață de la Kursk a fost închis din lipsă de corpus delicti. Potrivit acestuia, nu există corpus delicti în acțiunile oficialilor responsabili cu exercițiile din Marea Barents, fabricarea, funcționarea și instalarea torpilelor care au cauzat moartea lui Kursk.

Pentru curaj, eroism și curaj arătat în îndeplinirea îndatoririlor militare, membrii echipajului submarinului nuclear „Kursk” au primit Ordinele Curajului (postum) prin decretul președintelui Federației Ruse din 26 august 2000. Comandantul navei, căpitanul de rangul I Gennady Lyachin, a primit titlul de erou al Federației Ruse (postum).

În memoria marinarilor pieriți în tragedia submarinului nuclear Kursk, la Severodvinsk, regiunea Arhanghelsk, unde se află fabrica Sevmash la a fost construit submarinul, în septembrie 2000 a fost instalat un monument memorial, în incinta complexului memorial militar de pe insula Yagry.

În 2002, alt monumente au fost inaugurate la Moscova, în apropierea clădirii Muzeului Forțelor Armate, în satul Vidyaevo, unde avea sediul Kursk,în Nijni Novgorod pe mormintele a trei marinari din submarin, în august 2003 - în Sankt Petersburg pe Aleea Eroilor din cimitirul Serafimovsky, unde sunt îngropați 32 de membri ai echipajului Kursk. În martie 2005, la Sevastopol, la cimitirul Kommunarov, a fost dezvelit un monument al cetățenilor din Sevastopol care au murit pe Kursk.

Există monumente ale marinarilor morți pe Kursk și în alte orașe. Plăcuțe memoriale au fost instalate pe casele membrilor echipajului submarin nuclear, dar și în școlile în care au studiat.

În 2009, pe puntea de observație de lângă Biserica Mântuitorului pe apedin Murmansk, a fost instalată cabina submarinului Kursk, care a devenit parte a memorialului marinarilor care au murit în timp de pace.

La 31 iulie 2012, rudele marinarilor uciși de la submarinul nuclear Kursk, participanții la al patrulea raliu internațional cu motor al veteranilor marinei și reprezentanți ai comandamentului Flotei de Nord, au amplasat o cruce ortodoxă pe locul tragedei submarinului, pe fundul Mării Barents.

Principalele evenimente comemorative dedicate morții echipajului crucișătorului cu rachete submarine nucleare Kursk sunt organizate anual în orașul Murmansk, lângă Complexul Memorial al marinarilor de submarin decedați în timp de pace, în satul Vidyaevo, lângă Memorialul marinarilor de submarin care au murit în Ocean și garnizoanele submarinelor Flotei de Nord: Vidyaevo, Gadzhievo, Zaozersk și Severodvinsk.

Manifestările se încheie la 11:28 dimineața, cu semnale de sirenă ale navelor și… un minut de tăcere. În acel moment, steagurile sunt coborâte pe toate navele flotei.

Submarinul nuclear Kursk a fost dezmembrat la șantierul naval Nerpa, iar blocul său cu trei compartimente a fost livrat la punctul de depozitare temporară a blocurilor de reactoare din Golful Sayda din regiunea Murmansk de pe coasta golfului Kola, unde este ținut pe linia de plutire.