BUCUREȘTI, 22 apr – Sputnik. O poveste de viață derulată pe două continente – Europa și Asia: aceasta poate fi, în linii mari, ideea centrală a filmului de scurt metraj produs de ArtViva.
Numai că povestea filmului este una mult mai complexă, tulburătoare și neașteptată, o răsturnare de situație produsă după ce protagonista primește un telefon de la… Ambasada Rusiei.
Președintele Asociației ArtViva, Ruxandra Cernat, a vorbit exclusiv pentru Agenția de Presă Sputnik, despre acest proiect remarcabil, precum și despre clipa când vom putea viziona și noi filmul ”Larisa”.
Ești primul român care a câștigat concursul de scenarii din Federația Rusă. Despre ce este vorba?
Ruxandra Cernat: Împreună cu Republica Kazahstan, cu regiunea Kazan, s-a făcut un proiect prin care, în fiecare an – în 2021 va fi al treilea an – au fost atrași cineaști din întreaga lume care să participe cu un scenariu și în acest scenariu să fie o poveste care să cuprindă cumva personaje, cultura, locurile din Kazan, respectând cu strictețe anumite norme mai degrabă religioase decât culturale, având în vedere că vorbim despre o țară musulmană, Kazahstan.
Ce fel de scene nu pot fi arătate în pelicule?
Ruxandra Cernat: În filme nu se pot arăta scena intime sau că se consumă alcool etc. Iar produsul final urmează să fie un film de lung metraj de tip omnibus, deci mai multe povestiri legate sub umbrela tematică a regiunii respective, care va intra în cinematografe din toamnă. Anul acesta va intra filmul produs in primul an, deci primele zece filme făcute in Kazan. Au avut noroc că a fost înainte de pandemie și au filmat acolo, pentru că Ministerul Culturii din Federația Rusă susține acest proiect și, practic, toți cei selectați urmau să stea o săptămână acolo, cu echipa proprie si echipe locale, să scrie, să filmeze, să monteze și, după aceea ne întorceam acasă lăsând filmul pentru post producție.
Cum s-a făcut regizarea, ținând cont de condițiile dificile existente la nivel mondial, generate de pandemia de coronavirus?
Ruxandra Cernat: Anul trecut, am fost primul român al cărui scenariu a fost selectat și a trebuit să mă confrunt cu problema regizării prin Whatsapp și a comunicării cu o echipă de acolo în condițiile în care orice punem noi ca personaj in film nu putea să se lege cu filmarile din Kazan pentru că nu puteau călători nici măcar actorii. Tot ce însemna recuzită sau costume la fel, trebuia să găsești ideintic acolo, sau să fie și ușor de făcut și in acelasi tip aparte ca să fie firul roșu al povestii. Totul s-a facut online, să alegem actorii din Kazan, să alegem costumele, locatiile. Echipa de productie de acolo era deja prestabilita pentru noi, am avut sansa sa ne fie repartizati cei mai buni.
Care este povestea filmului tău?
Ruxandra Cernat: Eu am ales să fac cumva scenariul in doua perioada diferite - prezentul în România și trecutul, în urmă cu 32 de ani, în Kazan. Aici a fost provocarea pentru că toată echipa din kazan era tânără și se punea întrebarea cum era în anii 80 acolo, să găsească locații care existau și atunci, costumele, atitudinea. Au cautat mult prin second hand-uri… Noi am sperat până în ultima clipă, în decembrie, că vom putea pleca și filma acolo, proiectul fusese deja amanat din august de 2 ori, dar din cauza pandemiei nu s-au mai deschis granitele și atunci, în decembrie, am facut totul pe repede-înainte pentru ca trebuia închis proiectul pe anul respectiv ca finanțe cu ministerele de resort din Rusia.
Ați reușit să plecați, în cele din urmă?
Ruxandra Cernat: Totul a fost prin online, adică prin telefoane, prin Zoom, prin Whatsapp, numai așa și pe urmă pe transferuri de fișiere video și audio ce au filmat ei, ce am montat noi aici cu Dorwin Rowan. Au fost 10 proiecte. Din România am fost noi, cu filmul ”Larisa”. Au fost din Franța, din Germania, din China, din Vietnam, din Noua Zeelanda, din Nicaragua și trei proiecte rusești. Acestea 10 au fost cele alese ca să fie produse și să intre în filmul de lung metraj final care pentru Rusia înseamnă premieră în cinema in septembrie 2021. Eu am solicitat să aducem și filmul de anul trecut dar, mai ales, filmul de anul acesta care va trebui să fie cu premieră în septembrie pentru că acolo este România si sper să-l putem aduce într-o premieră exclusivă la Casa Rusă.
Cât a costat?
Ruxandra Cernat: Noi nu am avut acces la bugetul lor, practic ce bani au fost dați pentru cei de acolo care au fost susținuți de fondurile din Federația Rusă – practic, au fost plătiți acolo actorii, echipa de productie. Pentru noi ar fi fost acoperite toate costurile de transport, cazare si filmare in caz ca ajungeam acolo, asa a trebuit sa ma descurc cu parteneriate locale ca sa putem face totusi filmul cu care am castigat selectia. Dar si la ei au fost reduceri mari de buget. Când am auzit că numai pentru echipamentul de filmare era bugetul 150 de euro am spus ”Nu vreau să întreb mai mult”, si am trimis doar lista pentru echipa de productie de acolo, am nevoie de asta, de asta, de asta și, practic tot ce a fost pe România a fost prin asociația mea, ArtViva cu parteneriate, cu Uniunea Producătorilor UPFAR ARGOA care oferă producătorilor independenți, membri ai Uniunii, sprijin cu echipamente și am putut lua de acolo tot ce am avut nevoie pentru filmare și cu locația – Hotelul Golden Tulip de pe Calea Victoriei.
În rest, toată lumea a venit cu inima deschisă, bucuroși că putem să jucăm, să filmăm, după toată perioada asta…
Când am scris scenariul, am încercat să respectăm toate normele de siguranță. Am ales o încăpere foarte mare, nu erau decât 2 actori la cadru, în prima zi și un actor, în a doua zi, iar echipa, am fost 3 în spatele camerei, tocmai ca să nu ne complicăm nici unuia viața.
Care este povestea?
Ruxandra Cernat: Povestea, gândită în cele două unități de timp, este despre o tânără din România care este directoarea unui hotel. Primește un telefon de la Ambasada Rusiei că are de ridicat o scrisoare oficială. Se prezintă, ridică această scrisoare, prin care îi este anunțat că i s-a lăsat moștenire un hotel în Kazan, iar ca simbol de recunoaștere primește un cercel, ea având de la mama ei cealaltă jumătate a acestei perechi. Așa află, de fapt, despre tatăl ei care a fost un tătar pe care nu l-a cunoscut, mama ei murind la naștere, și pleacă în Federația Rusă să-și găsească rădăcinile. Ce a fost frumos este că povestindu-le celor din echipă despre proiect cu directoarea hotelului de aici am aflat că dorința ei este să primească la un moment dat moștenire un hotel de la o ruda necunoscuta, iar producătorul executiv din Rusia, colega mea Xenia Koltzova, cu care am lucrat cel mai strâns, mi-a spus că este chiar povestea vieții ei. Ea nu și-a cunoscut tatăl și dorindu-și foarte mult să ajungă la studii în Kazan, atunci când a plecat i s-a spus că are un unchi care este rectorul unei universități de lângă Kazan. Așa a ajuns, practic, să afle că de acolo este tatăl ei și să găsească întreaga familie.
Proiectul l-am gândit ca un lung metraj. Am întreaga susținere a echipei să îl și facem așa. Practic, noi ne doream să ajungem și în Kazan ca să filmăm continuarea – când Larisa ajunge acolo ce se întâmplă, cum descoperă familia, cultura, mâncarea, muzica, aromele…
Sunt șanse să ajungeți în acest an?
Ruxandra Cernat: Dacă se poate circula ne dorim din tot sufletul. Ideea este că, practic, cei care au sprijinit proiectul de partea rusă își doresc să facă genul acesta de proiecte. Le-a plăcut și povestea . Urmează, acum, să depun o cerere de sprijin financiar către forma de guvernare a regiunii Kazan, către ministrul de Promovare și Cultură. Este chiar doamna care a gestionat, practic, acest proiect. Se cheama ”Film in 7 zile” pentru că 7 zile trebuia să stăm acolo pentru a face filmul si a lucrat cu un coordonator pe scenariu, eu l-am avut pe Thom Palmen anul acesta. Sper să avem șanse să ajungem să filmăm. Practic, față de ce avem noi ca material, într-o săptămână, acolo, am putea filma restul, iar echipele locale vor face toată cercetarea si pregatirile de filmare până să ajungem noi, pentru că și lor le-a plăcut povestea și vor să continue.
În România când am putea vedea filmul?
Ruxandra Cernat: Eu îmi doresc să-l aducem măcar la Casa Rusă într-o vizionare, ori când vom mai avea colecțiile de filme gen ”Aripi”, din diverse țări sau poate tot așa, pe toamnă când se va lansa și în Rusia, să facem o punte de legătură… Altfel, după ce încheiem post producția va fi trimis către festivalurile de scurt metraj, pentru că va fi un film de zece minute, partea noastră, cum se spune, si catre festivalurile de lung metraj intreg proiectul ca omnibus.
Spune-ne, te rog, câteva lucruri și despre echipa extraordinară cu care ai colaborat…
Ruxandra Cernat: Actrița din rolul principal este o fostă colegă de facultate cu care am colaborat foarte frumos și în trecut, Sorina Ștefănescu. O puteți vedea la Nottara. Un coleg, drag și prieten, Adrian Lepădatu – el lucrează la Metropolis și a fost în cîteva reclame care au circulat și pe internet. Pentru imagine, l-am avut pe Andrei Rădulescu, un foarte bun operator și om de lumini – a făcut, practic, toate job-urile care au ținut de departamentul de imagine. Pe partea de sunet și montaj a fost Dorwin Rowan. Noi a trebuit să prezentăm filmul înainte de Crăciun, la festivitatea de închidere, ceea ce a însemnat, cu toate întârzierile, că filmul a trebuit montat în mai putin de 2 zile. Dorwin Rowan, acetsa este numele de artist si ca producator de muzica, s-a ocupat de toată partea asta de înregistrare, de sunet, de post producție de sunet, de montaj video, de colorizare. A compus, de asemenea, coloana sonoră, muzică originală pentru acest film, cu titlul ”Larisa”. Muzica se poate asculta pe toate platformele de specialitate si o puteti adauga postarilor de pe facebook sau instagram, la story. El a compus această muzică înainte ca noi să filmăm, inspirat, practic, din scenariu. Iar pe platoul de filmare inainte de a incepe intreaga echipa am ascultat piesa ceea ce ne-a dat un vibe extraordinar pentru zilele care au urmat.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
