TIRASPOL, 23 mar – Sputnik, Iulia Sorokopud. L-am întâlnit pe Viorel Bologan în mijlocul unei zile de muncă în Parlament. Fără îndoială: transformarea regelui de șah într-o figura politică și viceversa este un lucru interesant. Ca și eroul însuși. Numai rocadele cu acest nume cât sunt de importante.
"Spuneți-mi, Viorel. Este un bun prenume moldovenesc pe care mama mea mi l-a dat la naștere. Este adevărat că sunt botezat ca Victor. Acest prenume figurează în biserică și în documente. Peste hotare, mă numesc mai mult Victor", dezvăluie secretul celor două prenume parlamentarul moldovean.
Marele maestru la șah, cu un viitor politic, joacă o partidă verbală deschisă – despre combinații politice, despre trecutul de broker și despre câștiguri mari în șah.
Partida de șah a unei persoane fără partid
- Viorel, spuneți-ne, cum se desfășoară zilele dvs. parlamentare? Acum este o perioadă fierbinte?
- Foarte. Iată am găsit timp pentru dvs. în pauză. La fiecare două ore, în timpul reuniunii, părăsim sala, în timp ce se dezinfectează încăperea. Apropo, adoptăm legi importante, inclusiv am lucrat asupra faptului ca statul să poată cumpăra un vaccin într-un timp cât mai restrâns. Am alocat un buget special pentru acest lucru, procedura a fost simplificată la maxim.
- Vaccinarea este tema №1. Va ajunge vaccinul rusesc "Sputnik V"?
- În primul rând, acest vaccin este înregistrat în Republica Moldova, ceea ce este bine deja. Folosim toate canalele pentru a contacta Rusia. Dar, din câte înțeleg, un vaccin bun este greu de obținut, pentru că acum nu există suficiente facilități de producție. Întrebarea nu constă în faptul dacă va fi un ajutor umanitar sau îl vom cumpăra – am alocat deja bani pentru el. Trebuie doar să ne punem la rând. Aici am pierdut timp, cel puțin trei luni, până când am înregistrat, am purtat negocieri. Rusia este pregătită să ne ajute, dar așteptăm decizia în ceea ce privește partea tehnică. Am comunicat cu medicii, în Moldova "Sputnik V" este așteptat în primul rând. Bineînțeles, și alte vaccinuri, pentru că trebuie să ne vaccinăm.
- Vorbind despre legături personale, aveți în vedere și mișcările dvs. de șah?
- Desigur. Șahul deschide o mulțime de uși. El este susținut la cel mai înalt nivel în multe țări. Anul acesta va fi aniversarea mea de 40 de ani în șah. Pe parcursul acestor ani, am dobândit multe legături. Am o relație superbă cu Anatolii Karpov – și politică, și pur sportivă. Situația este extraordinară și fiecare ar trebui să ajute cu ce poate.
- Care sunt speranțele majorității parlamentare legate de funcția de prim-ministru?
- Tot ceea ce se întâmplă este rău. Mulți deputați cred că, în această perioadă dificilă, este nevoie de un fel de consimțământ național. Este necesar să începem cu adevărat să lucrăm și să luăm măsuri anti-criză. Avem nevoie de un guvern cu drepturi depline. Dar, din păcate, în esență, nu există negocieri normale. Eu, ca o persoană care gândește, văd, în acest moment, în loc de un dialog constructiv, o profanare a negocierilor, niște combinații.
- Cu ce partidă de șah ar compara parlamentarul fară partid situația creată?
În primul rând, combinația însăși, când a fost propus Grosu și, respectiv, a fost retrasă Durleșteanu, în ea, în afară de elementul de victimă, au loc manevre care distrag atenția. Ca și când pregătim decizia pe o porțiune de flanc și iată, de la celălalt capăt al câmpului, un pion insesizabil ajunge la regină și schimbă totul. Apropo, Igor Nicolaevici Dodon iubește astfel de metafore de șah. Și aici s-a descoperit că chiar împotriva lui s-a jucat foarte dur, în același stil gambit. Gluma-i glumă, dar trebuie să încetăm toate aceste "combinații de șah" în Moldova, cel puțin pe durata pandemiei.
- Ce părere aveți despre lockdown-ul în stil moldovenesc?
Este o chestiune de pragmatism. A fost limitat timpul de deschidere al magazinelor, al centrelor și alte măsuri – aceste decizii sunt corecte. Dar cum se respectă ele la noi... De exemplu, în Qatar, camera este umplută la 30% și gata, nimeni nu mai intră. La noi, pe de altă parte, oamenii nu înțeleg, stau ca scrumbia în conservă. Este o chestiune ce ține de cultura cetățenilor noștri. Dacă fiecare ar fi respectat toate măsurile de precauție, nu ar fi fost necesar să se introducă un lockdown dur. În loc de numeroase talk-show-uri politice la televizor, mai bine ar face programe educaționale într-o formă populară interesantă – despre cum trebuie de comportat în perioada COVID.
- Cum v-a afectat pandemia pe dvs. și pe familia dvs.?
- Aproape toți, în afară de mine, au fost bolnavi. Toți frații mei, iar noi suntem cinci în familie. Și mama. Dar eu, ca să spun adevărul, sunt foarte atent, deși călătoresc mult prin lume. Dumnezeu m-a miluit. Mâinile le dezinfectez, mă salut cu pumnii în timpul întâlnirilor.
- Ultima întrebare politică și trecem la șah. Deci, de ce are nevoie de politică un om care și-a construit o strălucită carieră sportivă și s-a realizat ca mare maestru la șah și ca funcționar de șah?
- Întrebarea este pertinentă. Când am acceptat rolul de parlamentar, am cerut opinia principalului meu angajator, președintelui FIDE – Arkadii Dvorkovici. Am văzut o anumită logică în această propunere: să combin călătoriile în întreaga lume cu activitatea mea de parlamentar extern. Doar eu sunt și director executiv al Federației Internaționale de Șah. Motivația mea personală de intrare în politică se bazează pe faptul că îmi amintesc de o Moldova prosperă, înainte de prăbușirea URSS-ul, și vreau foarte mult să-mi ajut țara să redevină prosperă și modernă.
"Să câștig și să călătoresc"
- De ce ați ales șahul, când toți băieții din curte jucau fotbal?
- Și mie, oricât ar suna de paradoxal, îmi plăcea mai mult fotbalul. Jucam fotbal de dimineață până seara, inclusiv în așa-numitul "fotbal individual sovietic" – când prietenii tăi învață într-un alt schimb, iar tu bați mingea de tot felul de pereți, singur. Toată copilăria mi-am petrecut-o cu mingea de fotbal. Dar tatăl meu mă impunea să merg la șah (pentru care lucru îi sunt foarte recunoscător), eu doar fugeam de acolo. Puteam să nu apar la lecții săptămâni la rând, am fost prins în acest sens. Apoi am început să am succes și m-am ocupat deja mai în serios. În șah, am indentificat clar două momente motivante pentru mine: să câștig și să călătoresc.
- Și nu ați greșit?
- Nu. Grație șahului, am vizitat deja 75 de țări, am câștigat de aproximativ 70 de ori în turneele internaționale. Credeți-mă, aceste victorii nu sunt puține.
- Mama dvs. a fost profesoară de spaniolă. Pentru dvs. este prima limbă după cea rusă?
- De fapt, este greu de spus care limbă a fost prima. La vârsta de patru ani, vorbeam în „surjikul” rus-moldovenesc, iar spaniolă a fost prima mea limbă străină. Învățam în singura școală specială de spaniolă din Chișinău. Mama mea preda acolo. Mie personal mi-a fost profesoară doar un an și am început să vorbesc literalmente în limba spaniolă. Ea este un pedagog genial, chiar și elevii ce primeau numai note de 2 sau de 3 începeau a vorbi în spaniolă. Apropo, călătoriile mele reprezintă o consecință directă a cunoașterii mele de limbi străine. Mai târziu, am mai învățat câteva: engleza conversațională și franceza. Și încă în câteva limbi pot să susțin o convesație.
- Șahul și atitudinea dvs. față de el s-au schimbat semnificativ în cei 40 de ani petrecuți în această sferă?
- Oricât ar părea de straniu, dar nemulțumirea vârstnicilor, precum că în Uniunea Sovietică la capitolul șah se stătea mai bine, iar acum totul nu este așa cum ar trebui să fie, nu o împărtășesc: acum șahul este încă popular. Serialul "The Queen’s Gambit" este doar începutul. În general, în lume, șahul este în top. În URSS, era la modă, iar acum este încă apreciat. Am implementat personal trei proiecte mari, inclusiv în Transnistria, privind introducerea șahului în programul educațional școlar. Șahul în Moldova este în ordine, președintele federației, Igor Dodon, în ultimii 10 ani, respectă stabil tot planul calendaristic. Aceasta este o mare sarcină financiară, dar el găsește sponsori și federația funcționează la capacitate maximă.
- Dar propaganda sovietică a lui Ilf și Petrov mai funcționează încă?
- Apropo, funcționează. "Șah și mat, Mare maestru la șah" sau "Marele maestru la șah a mers e2-e4" – la toată lumea se asociază cu ceva interesant. Aceste personaje vesele – Ostap Bender și un amator cu un singur ochi – au făcut șahul mai atractiv.
- Dvs. v-ați antrenat sub îndrumarea legendarului Mark Dvorețkii? Care a fost principala lecție pe care v-a dat-o?
- Chiar la prima întâlnire, am întârziat din oarecare motive obiective și atunci el m-a mustrat foarte aspru. Îmi amintesc de asta toată viața mea. El mi-a insuflat cultura șahului. Să stai, să muncești, să numeri... Mark Israilevici gestiona superb calculul opțiunilor. Cât de scumpă este numai metoda excluderii! Descoperea o opțiune proastă și o elimina, o dată pentru totdeauna. El m-a învățat să respect ordinea în gânduri, deși, când am venit la el ca să mă antrenez, eram deja Mare maestru la șah.
- Sfatul dvs. optim amatorilor – cum să joci ca să câștigi?
- Pentru a câștiga, trebuie să jucați mai bine decât adversarul vostru. Iar pentru asta, trebuie să vă dezvoltați de sine stătător. Principalul life hack – analizați-vă partidele jucate. Nu neapărat foarte profund. Conform așa-numitei metode a lui Botvinnik. Iar apoi nu mai repetați greșelile comise! Și nu contează cum învățați – după carte, cu un antrenor sau pe Internet. Principalul lucru – secvențialitatea.
- Cluburile de șah sunt o istorie particulară în cariera dvs.?
- Ele sunt un lucru minunat. Comunici cu echipa. De obicei, aceasta este formată din 6-8 persoane. Am avut o carieră și mai de succes în competițiile de echipă: de trei ori am devenit câștigătorul Cupei Campionilor Europeni ca membru al echipelor ruse, cu echipa națională a Moldovei, de două ori am ocupat locul 18 la Olimpiada Mondială de Șah, în cadrul căreia au participat 150 de țări. În Germania, Franța, Spania, Croația, fiecare campionat are o anumită particularitate, dar mi-a plăcut peste tot. Am avut plăcerea să joc pentru diverse echipe în zeci de campionate diferite.
- În 1997, de dragul cărei afaceri ați riscat să renunțați la o astfel de carieră în șah?
Arăt serios doar la exterior (râde). Dar, câteodată, îmi apare dorința de a face niște mișcări zigzag. Tovarășul meu - Mare maestru la șah – mi-a propus să lucrez într-o companie americană. Îmi amintesc că mă pregăteam chiar să plec la New York. Dar am rămas la biroul din Moscova – broker pe piața valorilor mobiliare. Așa o experiență de viață.
- Acest business-blitz s-a încheiat foarte rapid, cu înfrângere?
- Da, m-am încadrat în jumătate de an. A început criza din 1997 și totul s-a prăbușit. Nu aveam nimic de făcut – nici vânzări, nici achiziții. Primeam salariul și nu înțelegeam pentru ce îl primesc.
- Salariul era decent?
Salariul de bază – o mie de dolari. Toată ideea consta în faptul de a câștiga procente din profiturile totale. Dar așa și nu am primit niciun procent.
- Dar în șah, era posibil să câștigi?
- Da. Atunci tocmai m-am întors la șah și foarte reușit. FIDE mi-a dat wild card pentru a participa la campionatul mondial, pentru că nu am fost selectat oficial, dar Federația mea m-a susținut. Și am trecut în a doua etapă. Ca să înțelegeți, atunci câștigam, fără deduceri, doisprezece mii de dolari.
- Dvs., o persoană cu logică perfectă, deseori greșiți în viață?
- Soția mea mă certă pentru că îmi schimb deciziile prea des. Dar am deja o deformație profesională – creierul este întotdeauna în regim calculator, încearcă să găsească soluția optimală. Având în vedere că nu toate momentele sunt pozitive, atunci pot și să "mă blochez" în acest sens. Soția: "Ce e cu tine?". Dar calculatorul meu interior a găsit un moment neplăcut. Obiceiul de a gândi uneori încurcă.
- Care partidă de șah a dvs. a fost cea mai superbă?
- Chiar nu demult mi-am analizat partidele. Și a fost una foarte frumoasă, cu un tânăr talent din India cu un șah și mat în mijlocul tablei. Dar dacă vorbim despre competițiile mari, atunci este vorba despre o victorie asupra Marelui maestru la șah legendar, ex-campionului mondial, Viswanathan Anand, la Dortmund în 2003. Apropo, această victorie este cea mai mare realizare a mea din cadrul turneelor .
Oficial FIDEral
- Ce a costat ocuparea funcției de director executiv al FIDE?
- A costat! În iunie 2018, am fost invitat în echipa lui Arkadii Dvorkovici. El atunci și-a dat demisia ca vice-premier al Federației Ruse. Am fost invitat să fac parte din campania lui electorală și mi-au spus: "Vorbești în spaniolă? Poftim întregul continent american". Șansele erau aproape inexistente, deoarece Georgios Makropoulos deținea toată puterea în lumea șahului. 23 de ani a fost la putere și era greu de luptat cu el. În America, aliatul lui, Vega, se lupta din greu, speria delegații, așa încât așa și nu am mai ajuns în unele țări. Dar de pe continentul american, am adus atunci, totuși, 11 voturi. Pentru comparație: în alegerile anterioare ale lui Karpov în 2010 și ale lui Kasparov în 2014, ei nu au câștigat mai mult de patru voturi în America. Ca rezultat, am câștigat și Arkadii Vladimirovici a devenit director al Federației Internaționale de Șah, iar mie mi-au propus funcția de director executiv.
- Cărțile semnate de dvs. le scrieți singur sau vă ajută cineva?
- În 2004, eu însumi am mers la casa mea de vacanță și am tipărit la computer prima mea carte. Deși, atunci, am avut un asistent, Volodea Barskii de la Moscova. Acum mă ajută și Robert Dabo-Peranic din Croația. Lucrul îl construim deja în mod diferit. Eu fac partea ce ține de șah, iar ei mă ajută la editare. Acum, eu personal nici nu m-aș apuca să scriu cărți. Apropo, acum avem câteva proiecte noi.
- Cărțile dvs. se vând?
- Ele sunt foarte specializate, nu câștigi prea mult pe așa tip de cărți. Deși primele tiraje se vând practic imediat. În mod constant, din întreaga lume, primesc feedback pozitiv. În comunitatea de șah, aceste cărți sunt destul de populare.
Între Qatar și Moldova
- În Qatar sunteți antrenorul principal al echipei naționale de șah. Ați educat multe persoane vrednice?
- Am educat câteva și ele au dobândit succese destul de importante. Este adevărat că toți studenții mei mei au îmbătrânit deja (râde). Unul a devenit președinte al Federației și directorul internațional al FIDE. O altă studentă deține postul de trezorier al FIDE. Acum trebuie să căutăm tineri qatarieni, ca să-i învățăm aproape de la zero.
- Vă aflați mai mult de 10 ani acolo. Este o altă religie, cultură. V-a fost dificil să vă adaptați?
- Da, dar qatarienii sunt foarte toleranți față de alte persoane. Este clar că trebuie de respectat credința și cultura lor. Să nu te plimbi semi-gol pe străzi sau cu o sticlă de bere. Soția chiar ieri m-a sunat, spune, că este prea cald acum. Acolo, apropo, există o diasporă foarte mare vorbitoare de limbă rusă. Calitatea vieții este destul de interesantă. Singurul lucru – mi-e dor de aerul meu natal moldovenesc. Îmi lipsește foarte mult.
- Unde mergeți în primul rând când veniți acasă?
- Iubesc centrul Chișinăului. Locuiesc aici, mai sus de Lacul Valea Morilor. Îmi place să aleg, să mă plimb. Și, desigur, întâlnirea cu rudele este lucrul cel mai important.
- Cine vă place mai mult – Bologan-șahist sau Bologan-parlamentar?
- Ei bine, în șah sunt bravo, dar în politică sunt un novice. Trebuie să mă dezvolt și să mă dedic la maxim. Capitalul critic, așa cum se spune, deja l-am strâns. Voi încerca să îl transform în acțiuni reale. Deci, Bologan-politician va mai lucra! Iar pentru 40 de ani de fericire în șah, mulțumesc Domnului!
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
