Misticismul și poveștile misterioase constituie unul dintre cele mai populare subiecte din orice mass-media modernă. Nici măcar nu vorbesc despre filme și cărți despre fantome, „case rele” și vârcolaci. Dar, așa cum credea un scriitor, există mistică și există statistică.
Iar înțelepciunea populară a formulat de mult una dintre regulile de supraviețuire - trebuie să te temi nu de morți, ci de cei vii. Într-adevăr, epidemiile, ciuma și cu atât mai mult torturile, ghilotina și execuțiile nu sunt opera vrăjitorilor, a vrăjitoarelor sau a unor zombi. Ceea ce este cu adevărat înfiorător, fie sunt fenomene naturale, fie, ceea ce este mult mai strașnic, sunt faptele umane. Să ne amintim de locurile cu adevărat înfricoșătoare din capitala Moldovei.
Ciuma
Probabil, conform cronologiei, primul lucru care ne sperie cu adevărat, mai ales acum, în timpul celei mai mari pandemii globale din ultima sută de ani, sunt amintirile legate de epidemiile din trecut. Chișinăul păstrează amintirea epidemiei de ciumă, puteți citi despre ea aici. Ei bine, în Basarabia au existat cel puțin șapte focare de holeră doar în secolul al XIX-lea. Deja în secolul XX, locuitorii din Chișinău au fost răpuși masiv de tuberculoză, tifos, poliomielită. Dezvoltarea medicinei a oprit răspândirea majorității acestor boli teribile. Din păcate, după cum vedem, apar altele noi. Și asta este înfricoșător.
Pogromul din Chișinău ca o prezentare tristă a orașului
Oricât de trist ar suna, dar lumea a aflat despre Chișinău din cauza evenimentului teribil și sângeros - pogromul de la Chișinău din 1903. Este trist, dar adevărat - au aflat despre capitala Moldovei ca un loc în care poți ucide oameni de o altă naționalitate și credință. Participanții la pogrom i-au ucis și au condamnat pe evreii din parte inferioară a orașului, locuită de săraci.
Iar aceste evenimente teribile au un martor - și nu unul simplu. Acum veți înțelege despre ce este vorba. La două luni după pogrom, Vladimir Korolenko, un scriitor, publicist și apărător al drepturilor omului, a ajuns la Chișinău. A scris un eseu imediat după derularea acelor evenimente - „Casa nr. 13”. Iată câteva citate de acolo.
"Casa nr. 13 este situată în sectorul 4 al orașului Chișinău, pe banda care poartă numele ”Aziatski”, în locul unde se unește cu stradela Stavriiski. Cu toate acestea, chiar și locuitorii Chișinăului nu cunosc numele acestor străzi înguste, strâmbe și încurcate, iar un vizitiu evreu (există o mulțime de vizitii evrei, iar printre ei au fost și răniți și uciși) la început nu au înțeles unde avem nevoie. Apoi, tovarășul meu, care a avut mai mult timp pentru a se orienta printre atracțiile locale asociate cu pogromul, a explicat:
- Casa numărul treisprezece... Unde omorau...
- Ah... știu, spuse vizitiul, clătinând din cap și biciuindu-și calul, slăbănog ca și el însuși, la fel ca și el, antipatic și ursuz. Nu-i vedeam chipul, dar îl puteam auzi cum bolmojea ceva în barba lui. Mi s-a părut că am auzit cuvintele: „Nisenzon” și „Stekolișik”.
Nisenzon și Stekolișik erau până mai ieri încă oameni vii. Acum sunt doar sunete care întruchipează groaza recentului pogrom...
... Curtea mai poartă urme expresive de distrugere: este acoperită cu puf, piese de mobilier, fragmente de geamuri și vase sparte și resturi de îmbrăcăminte. Este suficient să ne uităm la toate acestea pentru a ne imagina tabloul acelor ferocități sălbatice: mobilierul este rupt în bucăți, vasele sunt călcate în picioare, hainele sunt sfâșiate; într-un loc, o mânecă ruptă stă aruncată, în altul - un fragment dintr-o bluză pentru copii. Ramele ferestrelor sunt sfărâmate, ușile sunt rupte, în unele locuri, jambierele rupte atârnă în golurile negre ale ferestrelor.
În colțul din stânga al curții, sub un baldachin, la intrarea în unul dintre apartamente, puteți vedea încă o pată mare, de culoare brună, în care este ușor să recunoști sângele uscat. De asemenea, este amestecat cu sticlă spartă, bucăți de cărămidă, var și puf”.
Surprinzător, această casă a supraviețuit. Chiar și numerotarea s-a păstrat, doar strada se numește altfel - Romană. Iat-o.
Ororile celui de-Al Doilea Război Mondial
Dar adevărata ”îndobitocire” a „oamenilor” s-a întâmplat mai târziu. Al Doilea Război Mondial a devenit apoteoza a tot întunericului și josniciei din istoria umană modernă. Teritoriul Moldovei moderne nu este, din păcate, o excepție - există suficiente locuri unde au avut loc execuții la Chișinău. Deja în iulie 1941, partea inferioară a Chișinăului era înconjurată de sârmă ghimpată - astfel, în Capitală a apărut ghetoul. Evreii erau obligați să poarte o stea galbenă, locuitorii ghetoului existau exclusiv pe cheltuiala lor. O vreme s-a părut că este posibil să se adapteze la acest lucru - nu au existat penalități în cadrul ghetoului, s-a deschis o brutărie și alte domenii de producție.
Dar totul s-a încheiat natural - în toamnă oamenii au fost scoși și aproape toată lumea a fost împușcată. Istoriografia sovietică a evitat să se concentreze asupra Holocaustului - un monument al prizonierilor ghetoului a apărut în Chișinău relativ recent. Din capriciul sau ironia sorții, o maternitate a fost construită pe teritoriul fostului ghetou după război, unde s-au născut mulți locuitori ai Chișinăului, inclusiv autorul acestor rânduri.
În orice caz, ororile războiului de la Chișinău nu s-au limitat la un singur ghetou. Execuțiile au fost efectuate și la stația Visterniceni, în Ghidigici și în multe alte locuri.
Războiul în sine este chintesența ororii, în care este imposibil să găsești un loc calm și fericit. Și încă ceva - în cimitirul evreiesc din Chișinău se află atât victimele pogromului de la Chișinău din 1903, cât și victimele Holocaustului. Mai mult, există urme de gloanțe în ruinele sinagogii funerare de pe teritoriul cimitirului. Se spune că erau împușcați și aici.
Represiunile staliniste
O altă pagină întunecată din istoria Chișinăului o constituie represiunile care au însoțit înființarea noului guvern în 1940 și după război. Desigur, ca proporții acestea nu sunt comparabile cu evenimentele celui de-Al Doilea Război Mondial, dar victimelor, după cum se spune, nu le este mai ușor. Casa din strada Bucuresti 60 are o istorie bogata. Acum aceasta se află într-o stare avariată, iar când era relativ nouă și frumoasă, aici se afla MGB-ul din MSSR cu tot u o pivniță-închisoare.
Iar nu departe de cea mai frumoasă și recent restaurată scară din Chișinău până la coborârea către lacul Valea Morilor, erau înmormântați cei executați. Și din nou, potrivit ironiei sorții, în vremurile târzii sovietice aici au existau sloturi pentru copii, unde pentru 15 copeici puteau juca în luptă pe mare. Sau trageri la țintă.
Probabil, toți iubitorii de misticism, după citirea acestui articol, vor fi convinși că istoria este mai rea decât cele mai întunecate și mai pervertite fantezii ale scriitorilor și regizorilor. Sarcina noastră este să ne amintim de ea, există asemenea locuri groaznice, din păcate, în orice oraș. Dar este posibil să vorbim despre schimbări calitative la oameni și despre victoria binelui numai atunci când încetează să se înmulțească și să devină parte dintr-o istorie îndepărtată, dar nu și una uitată.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
