CHIȘINĂU, 20 iul – Sputnik. La o distanță de patru decenii ne aducem aminte și astăzi de Jocurile Olimpice de la Moscova din anul 1980, mărturiile cărora se păstrează și astăzi prin diverse artefacte, tradiții, istorii personale. În acea vară fierbinte, prin RSSM a trecut ștafeta care a purtat Focul Olimpic – anume locuitorii Moldovei au fost primii din URSS care au admirat flacăra olimpică.
Pe 5 iulie 1980, la punctul de trecere a frontierei din Leușeni, sportivul român Nicolae Martinescu a transmis focul alergătorului sovietic Piotr Bolotnikov. Timp de trei zile cursa festivă a străbătut RSSM de atunci – de la frontiera cu România, până în Ucraina.
Acea torță legendară, care a fost prima din Uniunea Sovietică ce a preluat Flacăra Olimpică, se păstrează și astăzi într-un muzeu privat dintr-o suburbie a Chișinăului.
Față în față cu istoria
Colonelul Serviciului Vamal din Moldova, Petru Costin este cel mai cunoscut colecționar privat din țară. Jurnaliștii îl numesc uneori “omul-muzeu”.
În decursul a 40 de ani acesta a reușit să adune câteva colecții impresionante: uniforme militare, steaguri, arme albe, unelte etc.
Unele din acestea nu au un echivalent în lume: spre exemplu, doar în muzeul lui Costin se află cea mai mare colecție de potcoave din lume (3200 de bucăți), care a fost menționat în Cartea Recordurilor Guinness.
Astăzi, comoara colonelului se află anume aici, într-o sală mică semiobscură. În spatele sticlei standului muzeului se află monede comemorative și fiecare ascunde câte o istorie.
“Uneori spun că în această cămară se află o comoară. Am încercat să adun o colecție unică, dedicată Olimpiadei de la Moscova din 1980: mai multe insigne, timbre poștale, emise în URSS și Cuba socialistă, precum și plicuri ștampilate, dedicate Jocurilor – cu imaginile serviciului de presă al Olimpiadei, a satului olimpic, a diverselor competiții sportive. Cel mai prețios obiect este ștampila din 19 iulie 1980, din ziua deschiderii Olimpiadei”, povestește colecționarul.
Totuși, cea mai mare mândrie a colecției olimpice a lui Costin este făclia originală a ștafetei olimpice – acea care a primit primul Foc Olimpic din tot URSS, la punctul de frontieră Leușeni.
“Mi l-a dăruit primul general-locotenent al Serviciului Vamal, Gheorghe Hioară. i-am promis că voi păstra această relicvă pentru oameni, pentru ca toți să poată apropia de istoria noastră comună”.
O amintire prețioasă
Ecourile Olimpiadei din 1980 pot fi găsite nu doar în muzee, acestea s-au păstrat și pe unele case din Moldova. Fiecare participant la ștafeta Focului Olimpic și-a păstrat făclia cu care a alergat segmentul său de drum, primind câte o medalie comemorativă și o diplomă de onoare.
Mulți sportivi au reușit să le păstreze în toți acești ani, fără să-și piardă trofeele olimpice. Pentru ei aceste obiecte provoacă niște emoții deosebite, care, după 40 de ani, le aduc aminte de acea zi, când sub soare fierbinte al lui iulie au străbătut acel kilometru simbolic – anume atât trebuia să străbată fiecare alergător.
Au fost și persoane care în anii '80 sau în anii '90 au vândut făclia pe care au purtat-o atunci. Și acum colecționarii propun bani mari pentru aceste obiecte, însă atunci pentru suma obținută putea fi cumpărată o mașină sau chiar un apartament.
Însă pentru majoritatea alergătorilor amintirile evenimentelor de acum 40 de ani sunt mai valoroase decât banii. Ei își propun să transmită această relicvă generațiilor următoare, copiilor și nepoților. E o ștafetă a memoriei.
“Important este ca costumul să se potrivească bine”
Apropo, uniforma participanților la cursă – tricoul, pantalonii scurți, ciorapii, ghetele și panglica pe cap, au fost confecționate de firma japoneză “Mizuno”, la comanda Comitetului Organizatoric al “Olimpiadei - 80”. Raisa Levițcaia din Chișinău a alergat cu flacăra pe segmentul Bălți – Edineț, povestește că astăzi uniforma arată ca una nouă.
“Calitatea materialului este extraordinară, acum e foarte greu să găsești astfel de lucruri. Păstrez cu sfințenie uniforma mea, pentru mine e o adevărată explozie de emoții. Aș purta-o acum, din păcate, după trecerea mai multor ani, îmi este strâmtă”, glumește alergătoarea.
Moda la simbolurile olimpice
În multe sate moldovenești există și astăzi case, porțile cărora sunt decorate cu emblema Jocurilor Olimpice de la Moscova. Multe din aceste ecouri ale sărbătorii sportive din 1980 pot fi găsite în satul Pârâta, raionul Dubăsari, iar fiecare gospodar a aplicat aceste simboluri în felul lui.
Cunoscutul blogger din Chișinău, Andrei Benimețchi a vizitat Pârâta pentru a realiza o serie de imagini.
“Am observat în Pârâta multe porți cu simboluri olimpice și le-am fotografiat. Am trecut doar prin străzile centrale, cred că în restul satului astfel de relicte sunt la fel de prezente... Flacăra Olimpică nu a trecut pe șoseaua din apropierea satului, însă s-a instituit o modă pentru acest simbol, care a fost una atotprezentă”, a scris fotograful pe blogul său.
Case decorate cu faimoasele inele și stele olimpice pot fi găsite și în gospodăriile din satele Butuceni, Suruceni și multe altele.
Suvenire pe orice gust
Până în prezent, mulți locuitori ai Moldovei păstrează multe obiecte cu simbolurile olimpice. Cu ocazia Olimpiadei XXII de la Moscova, au fost confecționate peste cinci mii de insigne de diverse forme și mărimi în toată țara.
Una din cele mai răspândite au fost suvenirurile cu emblema oficială a Olimpiadei. Pe acestea sunt reprezentate inelele împletite și benzi de alergare – care formează aspectul turnului Kremlinului, încununat cu o stea cu cinci colțuri.
Apropo, capitala URSS a anunțat un concurs public pentru elaborarea emblemei Jocurilor Olimpice a anului 1980. La concurs au participa peste 8,5 mii de pictori. Pe lângă artiști sovietici, și-au expediat schițele englezii, bulgarii, ungurii, cubanezii, cehii și mulți alții.
Învingătorul concursului a devenit Vladimir Arsentiev, un tânăr artist din orașul leton Rēzekne. Schița propusă de el a fost aprobată la sesiunea 78 al Comitetului Internațional Olimpic, în calitate logoul oficial al “Olimpiadei-80”.
Ursulețul moldovenesc
Cele mai populare insignele cu mascota olimpică – legendarul Ursuleț.
Comitetul organizatori a ales în calitate de simbol anume acest animal pentru că întruchipează niște caracteristici sportive precum puterea, tenacitatea și îndrăzneala.
Autorul schiței lui a devenit ilustratorul a cărților de copii Victor Cijikov.
E interesant faptul că în Moldova s-a păstrat propriul Ursuleț, nu doar pe insigne și suvenire. La intrarea în orașul Bălți, capitala nordului republicii, a fost ridicată o construcție metalică care reprezintă simbolul Olimpiadei 80.
Panoul a fost instala în perioada desfășurării ștafetei Focului Olimpic prin RSSM. Participanții, care au participat la cursa de alergare din Chișinău spre nordul Moldova și, mai departe, în Ucraina, au fost întâmpinați de ursulețul zâmbăreț cu o centură din cinci inele.
Astăzi, la trecerea celor 40 de ani, ursulețul moldovenesc continuă să se afle în același loc, salutând toți oaspeții orașului. Faimosul simbol este ținut într-o stare bună, pentru că reprezintă o amintire despre moștenirea culturală comună a celor care au trăit în URSS.
Cupa vieții
Pe lângă construcția în formă de ursuleț, în Bălți s-a păstrat o altă relicvă unică – o cupă în care a fost păstrat noaptea Focul Olimpic. După ce în Moldova s-a finalizat ștafeta, conducerea orașului a decis să eternizeze memoria despre aceste evenimente și să transmit aceste amintiri urmașilor.
“În jurul acestei cupe, în care a înnoptat Focul Olimpic, se petrece tot ritualul. În ea este aprins focul, iar pentru miri se pregătea o făclie improvizată – o lumânare mare cu un suport metalic. După încheierea oficială a căsătoriei, tinerii însurăței aprindeau de focul din cupă făclia noii familii. A fost ceva foarte frumos și neobișnuit”, a relatat Aurel Puică.
În calitate de simbol al fericirii și bunăstării, lumânare – făclie rămânea în casă pentru toată viața, iar apoi era transmisă copiilor și nepoților în calitate de relicvă de familie. Era o altă ștafetă, una a dragostei și fericirii.
“În decursul mai multor ani tinerii au respectat această ceremonie. Din toate republicile unionale soseau oaspeți pentru a privi acest ritual. L-am prezentat chiar și la Expoziția Realizărilor Economiei Naționale (VDNH) din Moscova, unde a avut o rezonanță mare”, povestește Puică.
De o vârstă cu Olimpiada
Anna-Irina Obrintețcaia și soțul ei și-au înregistrat căsătoria la Bălți, în anul 2005. Flacăra tinerii lor familii a fost aprinsă din cupa olimpică.
Însă aceasta nu este singura amintire legată de Olimpiadă.
“Mama îmi povestește că atunci când în Bălți a trecut ștafeta, ea se afla la maternitate cu fratele meu mai mare. Femeile însărcinate stăteau la geam pentru a nu scăpa evenimentul istoric. Pe 5 iulie a acestui an, sărbătorim cei 40 de ani ai fratelui, care este de o vârstă cu Jocurile Olimpice de atunci. Când îi sărbătorim ziua de naștere, de fiecare dată ne aducem aminte de Olimpiadă”, spune Anna-Irina.
Medalia de campion
Însă cea mai incredibilă parte a moștenirii olimpice a Moldovei sovietice este, indiscutabil, medalia de aur, obținută la canotaj de către Larisa Popova din Tiraspol. Pentru sportul moldovenesc era primul premiu înalt și singura medalie din Olimpiada 80.
Această mediale era așteptată în Uniunea Sovietic de 29 de ani – Larisa Popova și partenera ei Elena Hlopțeva din Minsk au devenit primul echipaj feminin din URSS care a obținut o medalie de aur. Aurul de probă înaltă, cucerit de tinere, a devenit singurul pentru toată echipa sovietică de canotaj la Olimpiada de la Moscova.
Apropo, pe fața medaliei este reprezentată zeița victoriei Nika, pe fundalul Coliseului, care ține în mâna stângă o ramură de palmier, iar în dreapta – o cunună de lauri a învingătorilor. Acest desen, realizat de pictorul florentin Giuseppe Cassioli, a fost aprobat de Comitetul Internațional Olimpic în anul 1928. De atunci, această parte a medaliei și-a păstrat aspectul, fiind modificate doar cifrele ediției Jocurilor Olimpice și anul organizării lor.
La Jocurile Olimpice din 1980 au fost stabilite 36 de recorduri mondiale și 74 de recorduri olimpice. De remarcat că anume echipa URSS a ocupat primul loc la numărul de medalii – sportivii sovietici au cucerit 80 de medalii de aur, 69 de argint și 46 de bronz. Locul doi a fost ocupat de atleții din Germania de Est, iar locul trei – de reprezentanții selecționatei Bulgariei.
Marea moștenire sunt oamenii
În spatele oricăror izbânzi se află o muncă asiduă, eforturile și entuziasmul persoanelor pasionate de munca lor. Cei cărora nu le este frică să ardă cu adevărat, asemenea flăcării ștafetei olimpice.
După 40 de ani, anume ei reprezintă o memorie vie și un ecou al Olimpiadei. Ei sunt acel ecou sincer care își lasă o urmă deosebită nu doar pe paginile istoriei, dar și în inimă.
Ne exprimăm recunoștința Raisei Levițcaia pentru materialele oferite.
Будь в курсе всех новостей в Молдове и мире! Подпишись на наш канал в Telegram>>>
