După o nouă zi de muncă în cadrul forumului educațional la Reazan, a venit să ne ia prietenul meu Pavel Kvartnikov, profesor la Universitatea de Stat Reazan. Am făcut o excursie cu mașina prin locurile legate de Sergey Esenin, am vizitat unele atracții ale orașului nocturn. „Iar acest obiectiv l-am păstrat special pentru Alexei”, a spus Pavel misterios, parcând mașina la marginea unui parc.
„Iată acest obiectiv l-am rezervat lui Alexei”, a anunțat misterios Pavel, parcând mașina la o margine de parc. Trecând pe o cărare acoperită de zăpadă, nu mi-am dat seama inițial ce obstacol am în față. Pe amurgite, în piața din mijlocul parcului părea să se înalțe o stâncă cu vârful ascuțit. Stânca s-a dovedit a fi un monument grandios, de 19 metri. În iureșul atacului cu baionete au încremenit în bronză ostașii Armatei Roșii și ai Wojska Polskiego.
Anume aici, în Reazan, în mai 1943 a fost formată prima divizie de infanterie “Tadeusz Kościuszko”.
Divizia a trecut prin botezul focului pe pământul belarus, apoi în componența Frontului I Belarus a participat la eliberarea Varșoviei.
Împreună cu unitățile Armatei Roșii a ajuns până în capitala Germaniei naziste. Atunci, în mai 1945, printre ruinele fumegânde ale Berlinului, nimănui nu i-ar fi trecut prin minte că în Europa va fi declanșată un nou război, un război cu monumentele. Acest război îl va purta chiar Polonia, eliberată de Armata Roșie.
În 1984, în Reazan a fost instalat și dezvelit în mod festiv un monument al frăției de arme sovieto-poloneze. Era un simbol al prieteniei de nezdruncinat dintre cele două armate, dintre cele două popoare care au învins un inamic comun. Peste 7 ani, în orașul polonez Nowe Miasto, autoritățile poloneze vor demonta de pe piedestal tancul T-34, din cadrul coloanei de tancuri ”Din partea muncitorilor Moldovei”, echipajul căruia a căzut pe câmpul de luptă în timpul eliberării orașului. Peste alte trei decenii, Polonia va demonta toate monumentele dedicate prieteniei sovieto-polone, punându-le o etichetă rușinoasă de “simboluri ale totalitarismului”.
Totuși, indiferent de dorința unor forțe politice din Polonia de a șterge memoria istorică, Marele Război pentru Apărarea Patriei și lupta comună împotriva nazismului a legat pentru vecie poporul Poloniei cu statele din fosta URSS. În solul polonez a fost înmormântat Eroul Uniunii Sovietice Ivan Soltâs, a cărui memorie ne-au ajuta să o perpetuăm autoritățile orașului Bolesławiec. În localitatea Kmiecin și-a găsit locul de veci chișinăuianul Vasile Bulat, care a luptat în divizia de infanterie 170, căzut în martie 1945. În divizia poloneză ”Tadeusz Kościuszko” a luptat un alt compatriot de-al nostru, ridicat ulterior în gradul de general-maior, Serghei Beznoșenco, deputat în primului Parlament al Republicii Moldova.
Fragmente din foaia de premiere:
„În perioada aflării în Armata Poloneză, prin cunoștințele și disciplina lui a servit în calitate de un exemplu pentru ofițerii polonezi”.
Un membru al echipei moldovenești de cercetași „August” este și locuitorul orașului polonez Pila, Julian Wierzbowski.
Acum câțiva ani, împreună cu cercetașii moldoveni a participat la studiile din platoul Chițcani, iar acum ajută la identificarea ostașilor înhumați care au căzut în Polonia. Datorită lui, rudele soldatului Ivan Bagrin, născut în orașul Basarabeasca, au reușit să-i găsească mormântul. Timp de 70 de ani, fiica lui nu cunoștea exact locul de veci al tatălui său.
În Polonia, în condiții dificile, activează Societatea memoriei militare Kursk, condusă de Jerzyho Tyce.
Patrioții polonezi restabilesc monumentele, imortalizează numele eroilor. Uneori sunt nevoiți să se adreseze instanțelor de judecată, așa cum a fost în scandalosul caz legat de monumentul de pe mormântul frățesc din orașul Trzcianka. Autoritățile poloneze s-au grăbit să declare că sub monument nu există niciun mormânt militar și într-un termen foarte scurt, cu ajutorul tehnicii grele, au demolat mausoleul. Jerzyho Tyce a reușit nu doar să demonstreze cu documente că rămășițele ostașilor sovietici au rămas sub dărâmăturile monumentului. A reușit să găsească și rudele soldaților și ofițerilor înhumați aici. Prin decizia justiției poloneze, a fost intentat un dosar în acest caz.
Dar ce se întâmplă în Reazan. În Reazan, într-o seară geroasă de decembrie, lângă monumentul frăției de arme sovieto-poloneze am găsit niște flori vii, acoperite de zăpadă.
Aici nimănui nu-i trece prin cap să demoleze acest monument măreț, ca măsură de răspuns la acțiunile sălbatice ale autorităților poloneze. Monument provine din latinescul ”moneo/monere” (“amintire”), e o memorie a două popoare care sunt legați de sângele vărsat. Și nimeni nu va fi în măsură s-o șteargă.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
