Valentina Ivanovna ne-a sfătuim să ne încărcăm cu energie emotivă din poezia militară și ne-a recitat din versurile ei preferate. Într-un interviu oferit în exclusivitate agenției Sputnik, ea a explicat de ce a ales creația lui Robert Rojdestvenski.
- Valentina Ivanova, cum vedeți marcarea jubileului Victoriei în condițiile actuale? Ați vorbit despre arhivele personale, fotografii, ce sfat ne mai puteți da pentru a simți din plin importanța acestui eveniment?
- Poezii... Poezii despre război. Citiți-le, recitați-le copiilor. În cadrul Adunării Interparlamentare a CSI am realizat un proiect: câteva persoane – un actor, un veteran, un politician și un reprezentant al tinerii generații, au recitat o creație, o poezie despre Marele Război pentru Apărarea Patriei. Eu și colegii mei, am participat la acest proiect. Am fost lăsată să aleg ce voi recita. Vreau să vă spun că mi-am luat o pauză serioasă, a durat o lună, atât de dificilă mi s-a păruit sarcina. Era cât pe ce să dau peste cap proiectul!
Nu voiam să tratez acest lucru pur formal. În general, nu pot face nimic de formă... Am fost nevoită să recitesc, să caut prin multă lirică de război. Chiar să o retrăiesc... Nu-mi pare rău deloc. Am avut niște emoții foarte puternice și foarte necesare pentru ajunul Zilei Victoriei. De parcă ar fi fost vorba de o purificare, un catharsis. În special, atunci când am citit versurile poeților de pe front.
- Ce poezii v-au impresionat cel mai mult?
- Simonov, Tvardovski, Okudjava, Drunina, Bergolț... “Am fost ucis la Rjev”, “Dacă ți-e dragă casa”, “Mă feresc de gloanțe”, “Nu vei reveni”, “În ajun”… Atât de profund simți un om concret în acest soldat care se află în fața unui război enorm, fără margini și în care trebuie să învingă… Ce forță de credință și înverșunare, o conștientizare a unei datorii pentru cei din viitor! În același timp, e vorba de dorința de a trăi. Aceste lucruri se simt în niște detalii exacte, sobre și simple. În fiecare cuvânt. Anume la cei de pe front. Și suntem copleșiți de acele trăiri de pe front...
Însă, m-am oprit la „Requiem” a lui Robert Rojdestvenski. Chiar și pentru mine era ceva neașteptat. S-ar părea că e o creație cunoscută oricui, care a fost recitată, rostită și auzită de sute de ori. Dar se pare că nu este deloc întâmplător. Forța acestor versuri are proporții cosmice! E ca o privire dintr-o parte la cele întâmplate, la durerea, la tragedia și măreția Actului Eroic. E o privire monumentală, la o distanță în timp, turnată, sculptată în eternitate. Citești și ai senzația că e o magie – cuvintele sunt simple, însă parcă devii mai mare, mai puternic. Citiți-le.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
