Ideea summitului celor cinci supraputeri, țări membre permanente ale Consiliului de Securitate al ONU (Rusia, Marea Britanie, Franța, SUA și China), organizarea căruia a propus-o președintele rus Vladimir Putin, a fost susținută verbal de toți șefii acestor state. Totuși, deocamdată, nu s-a convenit asupra locului, datei și agendei întrevederii.
Omenirea este dezbinată în fața amenințărilor
Președintele rus a propus desfășurarea summitului în timpul unui discurs rostit la Ierusalim, la comemorarea celor 75 de ani de la Holocaust. El și-a exprimat îngrijorarea față de „dezbinarea lumii în fața unor amenințări”.
„Problemele stabilității strategice reprezintă o parte a agendei care necesită niște pași urgenți și neordinari. Într-un sens mai general, este vorba de supraviețuirea omenirii”, a spus la rândul lui ministrul Afacerilor Externe al Rusiei, Serghei Lavrov.
Prin conținutul și dramatismul lor, aceste declarații ne amintesc de inițiativele guvernului sovietic în cea de-a doua jumătate a anilor 30. Atunci URSS a insistat pe o suprimare a agresorului și crearea în acest sens a unui sistem de securitate colectivă. Occidentul a ignorat atunci conducerea sovietică. Drept urmare, lumea a alunecat în cel De-Al Doilea Război Mondial și doar după conflagrație a apărut sistemul internațional Ialta-Potsdam, în cadrul căruia parcă am trăi astăzi.
Anume „parcă” trăim pentru că de facto mecanismele sistemului Ialta-Potsdam nu mai funcționează. După destrămarea URSS, SUA au revizuit, într-un mod voluntarist, reglementarea relațiilor internaționale. Anume actualul sistem este numit post-Ialta, pentru că formal toate organizațiile internaționale, care sunt prevăzute în acordurile de la Ialta și Potsdam, funcționează, niciuna din ele nu este redusă în drepturi. În realitate, Washingtonul este cel care alege care decizii ale organizațiilor internaționale trebuie să fie respectate de americani și aliații lor. Statele, liderii lor și organizațiile internaționale, care se opun dictatului american, sunt amenințate, în cel mai bun caz cu sancțiuni, iar în cel mai rău caz – conducătorii sunt supuși arestărilor sub pretexte false, iar statele excesiv de independente – unor „bombardamente umanitare” ale SUA.
Lumea a alunecat spre o criză de sistem
Trăim într-o lume în care economia se bazează pe consensul de la Washington (epoca consensului de la Washington – este o altă titulatură a epocii post-Ialta). În plan politic, dominația modelului economic al consensului de la Washington asigură hegemonia SUA.
Mai exact, așa a fost până adineauri. Revenirea Crimeii, luată de sub nasul americanilor, care au încercat să o exploateze, restrângerea capacității SUA în Siria, lipsa de eficiență a politicii sancțiunilor în raport cu Rusia, incapacitatea Washingtonului de a forța China să se supună cerințelor politice și economice americane, divizarea elitelor din SUA și UE, conflictele economice între America și Uniunea Europeană – toate acestea au demonstrat că hegemonia americană este în declin. Fără o hegemonie, SUA sunt incapabile să promoveze politica consensului de la Washington.
Lumea a alunecat spre o criză de sistem. Cel mai dur (inclusiv în plan economic) aceasta lovește în SUA și Occident per ansamblu, în calitatea lui de mare beneficiar al consensului de Washington. Când și sub ce formă statele din Vest vor depăși criza și dacă acest lucru se va întâmpla în întreaga lor componență, nu știe nimeni. Însă acest lucru coincide cu pandemia de coronavirus, pe care în altă perioadă omenirea nu ar fi observat-o, ar fi depășit-o fără niciun fel de zdruncinări, iar daunele economice, în pofida oricărei proporții, nu ar fi fost atât de critice.
Însă în condițiile coincidenței epidemiei cu criza de sistem, când resursele sunt insuficiente, iar acum e nevoie și de cheltuieli pentru depășirea epidemiei și urmărilor ei, a început să se risipească temelia globalismului – unitatea mitică a Occidentului. Statele din Vest nu doar că s-au izolat una de alta prin carantină, dar și au dat dovadă de o politică egoistă. Spre exemplu, au refuzat să acord ajutoare cu preparate medicale și resurse financiare partenerilor din UE. Economiile statelor UE pierd sectoare întregi care activează din contul unității (turism, producția comună – livrarea unor componente din zonele de carantină prin frontierele închise nu mai este garantată). SUA au desfășurat o amplă operațiune militară pentru evacuarea din Italia peste o jumătate de milion de teste pentru coronavirus, în timp ce Italia resimte o insuficiență de teste. Occidentul se adâncește într-un ev mediu clasic, unde fiecare este pe cont propriu și toți sunt împotriva tuturora. Cu cât mai mult Vestul va fi zdruncinat de epidemie, cât atât se va adânci mai mult în acest ev mediu.
Vom construi o lume nouă?
Dacă vechea lume este pe sfârșite, trebuie să convenim asupra regulilor “minunatei lumi noi”. Anume acest lucru l-a propus Vladimir Putin. Un nou sistem al relațiilor internaționale ar putea fi stabilit fie în urma unor războaie mondiale (așa cum a fost în 1914-1918 și 1939-1945) sau în urma unui compromis, care va permite evitarea unor conflicte militare ce ar reprezenta un pericol de moarte pentru întreaga umanitate.
Nu se știe dacă va avea loc summitul celor cinci din Consiliului de Securitate al ONU în toamnă sau mai târziu. În orice caz, va trebui să așteptăm momentul în care vor putea fi evaluate rezultate daunelor suferite de Occident în urma pandemiei, războiului petrolier (sau chiar energetic, pentru că e vorba și de gaz), precum și să vedem cât de jos se vor prăbuși bursele occidentale în cadrul actualei etape a crizei de sistem.
Abia atunci va deveni clar cine anume a reuști să supraviețuiască acestei lupte și cu cine și despre ce se poate purta un dialog.
Singurul moment pozitiv în acest caz este faptul că această suprapunere a crizei de sistem, crizei prețurilor la hidrocarburi și pandemiei coronavirusului ar putea să înlocuiască un nou război mondial, servind în calitate de „sanitar al pădurii”, care va elimina formațiunile politice nesustenabile.
