Mulți violatori pledează nevinovați. Ei sunt siguri: dacă femeia nu a strigat după ajutor și nu a opus rezistență, înseamnă că a consimțit actul sexual. Vorbim despre o preconcepție împărtășită atât de bărbați, cât și de femei. Și mai grav este faptul că exact așa gândesc unii anchetatori și procurori, care cercetează cazurile de viol.
”În cadrul dosarului penal este selectată multă informație care caracterizează victima. De exemplu, profesorilor victimelor li se solicită să ofere informații cu privire la reușita școlară și comportament, cu scopul de a justifica violul. Faptul că o victimă are reputație proastă, reușite școlare mici sau a fost în stare de ebrietate nu înseamnă că a meritat să fie violată. Din cauza acestor stereotipuri, victima nu beneficiază de protecția necesară. De asemenea, am observat, în cadrul proceselor de judecată, cum victimele sunt blamate”, a relatat Violeta Andriuță.
Aceste prejudecăți sunt alimentate și de lacunele din legislația națională din domeniul violenței sexuale. Ca urmare, cazurile de viol sunt investigate prioritar prin prisma traumatismelor fizice suportate de victimă.
”În statele dezvoltate, precum Marea Britanie, Suedia, Germania, Spania, există Legea consimțământului. Aceasta este aplicată anume în cazul infracțiunilor cu caracter sexual. La baza anchetei se află consimțământul persoanelor implicate în raport sexual. În Republica Moldova se pune accent pe consecințele fizice ale violului și probele biologice, pentru că este mai ușor de probat”, a precizat Violeta Andriuță.
Potrivit unui studiu realizat de Centrul de Drept al Femeilor, aproape jumătate dintre bărbații și femeile chestionate nu consideră cazuri de viol situațiile în care victima are reputație proastă sau nu a opus rezistență.
