Fenomenul oligarhiei nu a apărut și nici nu a dispărut odată cu Vladimir Plahotniuc. Acesta datează din 2000 și se va manifesta și în continuare, însă nu deschis, ci în culisele politice, departe de ochii publicului. De această părere este politologul Corneliu Ciurea. Cum trebuie să acționeze clasa politică pentru a-i împiedica pe oligarhi să-și materializeze interesele și pentru a rezolva problemele sociale și economice ale cetățenilor, aflați din interviu.
- Cât de corect a acționat clasa politică în 2019 – din perspectivă politică și în raport cu cetățenii?
Clasa politică are mai multe interese: interesul național, interesul alegătorilor și interesul personal. În 2019, politicienii au apărat aceste interese. Este de discutat în ce măsură plecarea lui Vladimir Plahotniuc a întărit interesele străine în Moldova. Pentru că Partidul Democrat, sub conducerea domnului Plahotniuc, era partid autohtonist, care era preocupat și de interesele statului, nu doar de cele oligarhice. După plecarea Partidului Democrat, această partidă autohtonistă a slăbit mult și am simțit dominația intereselor străine. Situația s-a schimbat în luna noiembrie. Vom vedea ce direcție va lua Guvernul Chicu. În acest an, politicienii care reprezintă centrul și stânga spectrului politic au acționat corespunzător menirii lor, de a veghea asupra intereselor naționale, iar dreapta a fost la cheremul intereselor străine.
- Mai exact, ce interese naționale a apărat clasa politica în 2019?
Interesele naționale cer, într-o măsură mai mare ameliorarea nivelului de trai al cetățenilor, care este destul de scăzut. Din această cauză, există riscuri interne, ca urmare a nemulțumirii din partea populației. Interesul național cere și consolidarea unui anumit tip de identitate politică, care coincide cu identitatea statală. Partidul Democrat și Partidul Socialiștilor au promovat aceste interese.
- În opinia Dumneavoastră, care au fost cele mai grave greșeli politice comise în 2019?
Sigur, ne-au marcat evenimentele din luna iunie: plecarea subită a lui Vladimir Plahotniuc și învestirea Guvernului Sandu. Pentru unii a fost o dramă, pentru alții - bucurie care s-a sfârșit rapid în noiembrie. Întrebarea care ne preocupă pe toți: am avut noi nevoie de un asemenea eveniment? Dreapta, după ce a plecat de la guvernare, a zis: ei si ce? Oricum am făcut un lucru mare, am scăpat de Plahotniuc. A fost guvernarea lui Plahotniuc atât de tragică cum era prezentată sau, dimpotrivă, era o șansă pentru țară. Cred că ruptura din luna iunie a fost o greșeală, deoarece am dat frâu liber intereselor străine. La guvernare au ajuns persoane nepregătite, fapt care a fost confirmat ulterior. Pe de altă parte, Partidul Democrat nu a fost ideal și a comis multe greșeli pentru care trebuia să plătească.
- Putea fi evitată ruptura din iunie, sau în condițiile în care Partidul Democrat a comis greșeli, aceasta a fost inevitabilă?
Putea fi evitată ruptura dacă Partidul Democrat ar fi fost mai îngăduitor în procesul de negociere cu alte partide. Acesta însă a negociat într-o manieră intransigenta, o greșeală pentru care a plătit un preț mare.
- În ce măsură Guvernele conduse de Pavel Filip, Maia Sandu și Ion Chicu au depus eforturi pentru a soluționa problemele sociale și economice ale cetățenilor?
Politicienii definesc diferit nevoile oamenilor. De exemplu, partidele centriste și de stânga – Partidul Democrat și Partidul Socialiștilor vorbesc despre proiecte sociale și îmbunătățirea nivelului de trai a populației din perspectiva obiectivelor supreme pentru țară. Pe de altă parte, partidele de dreapta, și în special Maia Sandu și partenerii de peste hotare consideră aceste obiective ca fiind secundare, mai importante fiind acele ideologice – lupta cu corupția, reforma justiției, independența mass-media și așezarea Republicii Moldova pe un făgaș pro – occidental, care i-ar permite să se salveze de vechile păcate și vicii. Prima abordare vorbește mai mult despre problemele social-economice, care pune în prim-plan omul, cu grijile sale cotidiene. Pe cetățeni îi interesează mai mult salariile, drumul și starea din jurul casei. De aceea, mi se par mai simpatici politicienii de stânga și de centru, sunt mai sinceri față de oameni. Politicienii de dreapta privesc însă lucrurile printr-o lentilă ideologică, și vor să facă bine în manieră indirectă, de exemplu, să scape de corupți pentru a putea ulterior acumula încasări mai mari la buget. Am văzut însă că această logică nu funcționează, după scurta activitate a Guvernului Sandu.
- Putem face aceste acțiuni concomitent – cineva să se ocupe de problema corupției, altcineva de problemele sociale-economice. Pentru asta există Guvern.
Teoretic, da. Practic - nu. Un Guvern trebuie să fie preocupat de câteva probleme de bază. Trebuie să aleagă ce este cel mai important și actual pentru cetățeni. Or, pentru populație prioritare sunt problemele sociale-economice, de aceea trebuie abordate frontal. Soluția propusă de Maia Sandu, că aceste probleme pot fi eradicate în urma combaterii corupției, reprezintă un derapaj de la drumul principal, o cale mai lungă și nu oferă prea multe șanse.
- Cum apreciați prestația politică a Maiei Sandu și a lui Andrei Năstase în 2019?
A fost un succes nemaipomenit pentru dreapta politică. Acțiunile din luna iunie au fost ieșite din comun, spărgătoare de clișee și au produs un miracol în luna iunie. Dreapta fiind cea mai slabă tabără politică, a reușit nu doar să ajungă la guvernare, dar să preia controlul asupra Guvernului. Din acest punct de vedere, Maia Sandu și Andrei Năstase au fost nemaipomeniți până în noiembrie. Din perspectiva livrării rezultatelor, au fost foarte slabi și poate asta a fost una dintre cauzele pentru care au abandonat puterea.
- S-a produs dezoligarhizarea țării?
Noi avem mai mulți oligarhi. În perioada guvernării Partidului Democrat, un grup de oameni de afaceri influenți, în frunte cu Vladimir Plahotniuc, erau în capul mesei. Ulterior, influența lor a fost redusă, și ei au fugit sau s-au tupilat. După demiterea Guvernului Sandu, oligarhia din Moldova, care reprezintă mai multe personaje, încearcă să revină. Doar că revenirea nu va fi deschisă și transparentă, oligarhii se vor manifesta la umbra unor politicieni de la guvernare. Oligarhia a înțeles că nu trebuie să fie prea vizibilă și va folosi alte instrumente pentru a-și atinge obiectivul principal – de înavuțire personală.
- Când oligarhia a început să se amestece în treburile politice ale țării? Lumea asociază fenomenul oligarhic cu imaginea lui Vladimir Plahotniuc.
Clar că Vladimir Plahotniuc nu întruchipează oligarhia. Fenomenul a apărut prin anii 2000 și a înlocuit banditismul. În locul bandiților vin oligarhii, care înseamnă o abordare mai sofisticată și elevată a businessului. Ei sunt mai bine pregătiți, renunță la mijloacele violente de lichidare a adversarilor. Oligarhii folosesc legea în folosul lor. În 2019, oligarhia a suferit prima înfrângere serioasă.
- Unii politicieni sau analiști politici afirmă că președintele țării Igor Dodon a luat locul lui Vladimir Plahotniuc și controlează țara în maniera oligarhului. Dumneavoastră cum vedeți situația?
Este o formulă total falsă. Igor Dodon întruchipează mai mult aspectele politice ale managementului social și nu cele economice. El este fidel mai mult unei viziuni putiniste. Putinismul nu înseamnă agrearea oligarhiei, dar subordonarea oligarhiei politicului. Dodon încearcă să ”cumințească” oligarhia prin utilizarea resurselor politice.
