CHIȘINĂU, 25 dec – Sputnik. Pianistul, compozitorul și muzicianul român Bogdan Alin Ota, deja de cinci ani, este departe de casă, el fiind stabilit acum în oralul Post Falls din Idaho, SUA. Deși se bucură de mult succes, și-a lansat o carieră internațională, cânta pe diferite scene și în fața multor audiențe, lui Bogdan Ota, dar și familiei sale, îi este dor de casă, mai ales acum, de sărbători.
Reproducem mai jos textul pe care Bogdan Ota l-a plasat pe pagina sa de Facebook (doar titlul ne aparține) pentru că, suntem siguri, sentimentele trăite de el acum îi încearcă pe mulți dintre conaționalii noștri aflați departe de casă.
Mă chinui să înghit ghemul ăsta de sârmă ghimpată - străinătatea
Aseară Corina (soția lui Bogdan Ota – n.n.) a făcut cozonaci. Elyza și Eric (copii lor – n.n.) stăteau cuminți pe canapea (pentru prima oară pe ziua de ieri) și ascultau colinde.
Ieri, pentru prima data în 5 ani de străinătate, am ascultat doar colinde romanești tradiționale ortodoxe. În playlistul meu erau doar Byzantion, Floralia și alte câteva coruri monahale de pe la diverse mânăstiri din România.
M-am cutremurat, m-am dat câțiva pași în spate să-mi ascund lacrimile, Corina l-a luat pe Eric în brațe și a închis ochii, iar Elyza s-a dat mai aproape de mama ei pe canapea și s-a cuibărit cu genunchii la gură. Pentru 30 de minute ne-am împietrit în trecut, muzica ne sfâșia până la lacrimi și nu puteam zice nimic, iar prin noi trecea un fior de dor chinuitor, cu miros de brad în casă, amestecat cu abur de la cozonaci și prăjiturele, clinchetul cădelniței, mirosul de tămâie și glasul preotului ce umbla cu Ajunul Crăciunului să ne binecuvânteze casa.
În cele 30 de minute am auzit pe mama și pe tata, pe Roxana, câteva neamuri bune venite la noi cu colinda, veselia și râsetele alea cu paharul de vin în mână la ușă... încă unul așa ... de drum cum e la noi, în Moldova noastră vesela sau prin Ardealul nostru molcom și muncitor.
Ieri, pentru 30 de minute am avut cozonacii și sarmalele mamei, țuica, palinca aprigă, vinul de țară al tatei și amintiri vesele cu Crăciun Românesc în care noi am stat împietriți și am ascultat cum fiecare atom din noi vibra și se desfăcea în bucăți de dor.
"România e în ADN-ul nostru, dragule, mi-a zis Corina. Acolo-i glasul străbunilor noștri, sunt sute de vieți împletite una în alta înainte ca ai noștri să se cunoască și să-și împletească și ei viețile împreună și să ne plămădească pe noi. Și noi ne-am născut cu vibrația aia, și străbunii ne cheamă la mormintele lor să-i pomenim și să-i cinstim așa cum se cuvine, măcar la Craciun".
Iar eu nu am putut vorbi ca mă înecam în piept cu plânsul, iar acum, că am scris rândurile astea, încă mă chinui să înghit ghemul ăsta de sârmă ghimpată - străinătatea.
Crăciun Fericit, Romania! Noi te iubim și te colindam de peste ocean!
