CHIȘINĂU, 10 nov - Sputnik. Creștinii ortodocși îl cinstesc astăzi pe Sfântul Cuvios Iov de la sfânta mănăstire Poceaev. Pe 28 octombrie / 10 noiembrie 1651, cu credința învierii, Sfântul Iov adoarme în Domnul, cunoscându-și ceasul morții cu o săptămână înainte. Sfântul Iov a trăit peste 100 de ani pe pământ și a condus Mănăstirea Poceaev mai mult de cincizeci de ani. El a fost unul dintre participații la Sinodul de la Kiev, din anul 1628, având un rol activ în apărarea Ortodoxiei și a poporului rus împotriva uniaților.
Cum se ruga Sfântul Iov pentru toată lumea
Adesea, retrăgându-se în peştera sa, câteodată şi câte trei zile, iar alteori timp de o săptămână întreagă, se nevoia în rugăciune şi post, cu mulţime de lacrimi de umilinţă ce se năşteau din inima lui curată. În peştera în care se nevoia el, până astăzi au rămas urmele metaniilor sale. Adesea, retrăgându-se în această peşteră, se nevoia în rugăciune şi post, rugându-se mai cu seamă pentru vremuri de pace şi pentru mântuirea lumii.
Viața Sfântului Iov
Egumenul de la Poceaev s-a născut aproximativ în anul 1551 în părţile Pocuţiei, în Galicia, primind la botez numele de Ioan (Ivan). La vârsta de 10 ani a mers ca frate la Mănăstirea Schimbarea la Față — Ugorniţki, iar la vârsta de 12 ani a fost tuns în monahism primind numele de Iov.
A petrecut tot timpul în rugăciune, ascultare, meditare șicitirea cărţilor sfinte. La vârsta de treizeci de ani s-a învrednicit de harul preoţiei.
În anul 1580, la cererea Cneazului Constantin de Ostrog, Sfântul Iov a fost numit egumen al Mănăstirii Sfânta Cruce din apropierea orașului Dubne, unde vreme de peste douăzeci de ani a păstorit mănăstirea, în perioada în care ortodoxia se confrunta cu persecuții din partea catolicilor și a greco-catolicilor.
Aici s-a îngrijit prima oară de restabilirea vieţii de obşte din mănăstirea pe care o conducea, precum şi de tipărirea cărţilor sfinte. Faima de care se bucura în rândul mirenilor, l-a întristat pe egumenul Iov, care decide ca după douăzeci de ani de conducere a mănăstirii din Dubne să se izoleze în munţii Poceaevului, la mănăstirea Lavra Poceaev.
Astfel, la începutul secolului al XVII-lea, Sfântul Iov s-a retras pe un deal de lângă Poceaev și s-a așezat într-o peșteră, nu departe de vechea Mănăstire a Adormirii Maicii Domnului, vestită pentru Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Poceaev (prăznuită vineri în Săptămâna Luminată, pe 23 iulie și pe 8 septembrie). Pustnicul sfânt a fost îndrăgit imediat de monahii din mănăstire și astfel, monahul Iov a fost ales egumenul lor. Aici, egumenul Iov ridică o biserică din piatră în locul celei de lemn existentă, s-a îngrijit de dobândirea de cele necesare traiului monahal, neuitând însă nici de viaţa duhovnicească, fiind un egumen bun și blând cu frații.
Sfântul Iov a fost un înflăcărat apărător al credinței ortodoxe împotriva persecuțiilor catolicilor. În urma „Unirii de la Brest", creștinilor ortodocși le-au fost încălcate drepturile, fiind prigoniți, încercându-se prin forță convertirea lor la catolicism. Mulți ierarhi ortodocși au devenit apostați, dar Sfântul Iov și alti apărători ai ortodoxiei, au copiat și distribuit cărți ortodoxe pentru întărirea creștinilor. Cneazul de Ostrog a fost cel responsabil cu tipărirea primei ediții a Bibliei ortodoxe (1581).
Descoperirea moaștelor Sfântului Iov a avut loc pe 28 august/ 9 septembrie 1659. A doua descoperirea a moaștelor s-a întâmplat pe 28 august / 9 septembrie 1833.
