Un studiu realizat de Centrul de Intervenții Precoce ”Voinicel” și Școala de Management în Sănătate Publică dezvăluie mai multe lacune în procesul de supraveghere a copiilor cu paralizie cerebrală în țara noastră. În consecință, diagnosticul este stabilit greșit, nou-născuții nu sunt monitorizați eficient de către specialiști, iar părinții nu știu cum să-și ajute copiii bolnavi.
”Asta nu înseamnă că nu avem buni specialiști sau că părinții sunt iresponsabili. Problema este că există deficiențe la toate etapele de supraveghere a copiilor cu paralizie cerebrală: scăpări în programul de studii a studenților de la medicină, în programul de perfecționare al medicilor și documentele Ministerului Sănătății”, a relatat Ecaterina Bufteac.
Potrivit standardelor internaționale, diagnosticul paraliziei cerebrale trebuie stabilit la vârsta de doi ani. În Republica Moldova însă 88% dintre acești copii sunt diagnosticați până la vârsta de un an. De asemenea, 82 % au un grad de dizabilitate greșit. Eroarea favorizează ulterior stigmatizarea și discriminarea copiilor cu paralizie cerebrală în grădinițe, școli și societate.
”Diagnosticul de paralizie cerebrală merge mână în mână cu gradul I de dizabilitate. La întrebarea mea de ce asta se întâmplă, părinții și specialiștii mi-au spus răspuns că statul oferă ajutor financiar copiilor cu acest grad de dizabilitate. Ulterior însă această situație este în detrimentul copiilor, deoarece integrarea în societate devine dificilă. Nu sunt aplicate metodele de evaluare corectă a nivelului de inteligență. Vorbim despre lipsa instruirii specialiștilor în conformitate cu necesitățile copiilor cu paralizie cerebrală și cu recomandările organizațiilor internaționale. Aceasta le-ar oferi șansa să se integreze în societate”, a explicat Ecaterina Bufteac.
Aproape 1400 de copii din țara noastră au diagnosticul de paralizie cerebrală, conform datelor oficiale.
Mai multe detalii aflați din emisiunea ”ATITUDINI”.
