CHIȘINĂU, 13 oct – Sputnik. Hramul Chișinăului este sărbătorit pe 14 octombrie din anul 2001, când această zi a căzut într-o duminică.
Mă bazez pe propriile mele amintiri la scrierea acestui articol, pentru că informații oficiale despre alegerea zilei de 14 octombrie ca zi de Hram a Chișinăului n-am găsit.
Hramul Chișinăului coincide cu Hramul Iașiului (capitala istorică a Moldovei), dar ieșenii o sărbătoresc pe 14 octombrie, conform calendarului de stil nou, pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.
Tot la 14 octombrie își sărbătoreşte hramul şi orașul Tiraspol, capitala și centrul administrativ al regiunii transnistrene autoproclamate.
Personal, nu cred că această coincidență a zilelor de hram a fost pusă la cale de edilii de atunci ai Chișinăului.
Cert este însă că pe 14 octombrie, și pe stil nou, și pe stil vechi, creștinii ortodocși au sărbători cu semnificație deosebită, în care cer ocrotirea Maicii Domnului, intrarea sub acoperământul ei, și ocrotirea Sfintei Parascheva de la Iași.
Așadar, din 1991 şi până prin 2000, Chişinăul îşi sărbătorea Ziua Oraşului în a doua duminică a lunii octombrie, iar sărbătoarea a început să fie numită şi „Hram”.
Dar se întâmpla ca a doua duminică din octombrie să nu coincidă cu nicio sărbătoare creştină importantă.
Oamenii se uitau în calendar şi se întrebau ce fel de hram sărbătorim, în situaţia în care hramul unei localităţi este dictat de hramul (numele) bisericii sale.
În anul 2000, 14 octombrie era o zi de zâmbătă, nu de duminică.
Abia în 2001, a doua duminică din luna octombrie a fost ziua de 14 octombrie, când în Republica Moldova se sărbătoreşte Acoperământul Maicii Domnului, conform calendarului bisericesc de stil vechi.
Toată lumea părea mulţumită şi împăcată, iar ziua de 14 octombrie a rămas să fie zi de Hram.
Chișinăuienii își spuneau atunci unii altora că sărbătorirea Hramului Chişinăului în această zi „este binecuvântată de Dumnezeu şi de Maica Domnului”.
Acoperământul Maicii Domnului – semnificația sărbătorii
Acoperământul Maicii Domnului este o sărbătoare ce datează din timpul domniei împăratului Leon cel Înţelept (886-911).
Potrivit sinaxarelor, într-o noapte de sâmbătă spre duminică, în Biserica „Preasfânta Născătoare de Dumnezeu” din Vlaherne – Constantinopol, se oficia Slujba Privegherii.
Spre dimineaţa de 1 octombrie, Sfântul Andrei „cel nebun pentru Hristos” și ucenicul său Epifanie, în timp ce se rugau, au văzut-o pe Sfânta Fecioară strălucind în lumină, având lângă sine pe Sfântul Ioan Botezătorul şi pe Sfântul Ioan Evanghelistul, stând între alţi sfinţi şi îngeri.
Acoperindu-i pe credincioşi cu cinstitul ei omofor, Maica Domnului se ruga astfel: „Împărat ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te laudă şi cheamă numele Tău şi unde se face pomenirea numelui meu, sfinţeşte şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta. Primeşte-le, Doamne, rugăciunile şi făgăduinţele şi-i scapă de toate nevoile şi răutăţile”.
