Astăzi comemorăm victimele deportărilor staliniste. A devenit deja o tradiție ca, în fiecare an, în data de 6 iulie, autoritățile centrale ale Republicii Moldova să organizeze un miting comemorativ consacrat celor care au fost ridicați în noaptea de 6 iulie 1949 și duși la mii de kilometri de casă, în câteva regiuni cu climă severă ale URSS, acolo unde mulți au și murit din cauza frigului, a foamei și muncilor istovitoare la care erau supuși.
Dumnezeu să-i ierte pe toți conaționalii noștri care și-au găsit acolo tragicul sfârșit, dar și pe cei care au revenit acasă și s-au stins deja pe pământul Patriei. Și să le dea sănătate Dumnezeu celor puțini care mai sunt în viața și care, în majoritatea lor, se descurcă cu greu astăzi: având grave probleme de sănătate și fiind săraci lipiți pământului.
Și anul acesta, autoritățile au organizat acest miting comemorativ la complexul memorial „Trenul Durerii" din scuarul Gării Chișinău. Doar că, spre deosebire de foștii guvernanți din ultimul deceniu (cei care au reprezentat Partidul Democrat al lui Vladimir Plahotniuc, dar mai ales Partidul Liberal al lui Mihai Ghimpu și Partidul Liberal Democrat al lui Vladimir Filat), actualii nu au folosit această tribună pentru a isteriza societatea cu propagandă antirusească. Ținem minte cu toții cum anii trecuți democrații, liberalii și liberal-democrații foloseau această dată tristă din istoria noastră pentru a incrimina în mod absolut nedrept Rusia de astăzi, conducerea ei, poporul rus și chiar națiunea rusă de crimele odioase ale regimului totalitar bolșevic și apoi comunist din secolul trecut.
Din fericire, actualii noștri guvernanți, și mă refer aici, în primul rând, la premierul Maia Sandu și la vicepremierul Andrei Năstase, au avut astăzi o abordare onestă, corectă, obiectivă, nepartizană, asupra evenimentelor tragice din secolul trecut.
În general, trebuie să spunem, abordarea pe care o aveau foștii guvernanți, felul lor de a interpreta istoria, de a face responsabil poporul rus de crimele regimului comunist, este nu doar incorectă, necreștinească, monstruoasă, aș spune, pentru că jertfa cea mai mare în timpul terorii roșii a fost suportată de chiar poporul rus, dar și total păguboasă.
În primul rând, această nu are cum să nu afecteze relațiile cu Federație Rusă, economice, în primul rând. Nu poți să-i pretinzi cuiva să-ți fie prieten, să-ți procure mărfurile, să facă afaceri cu tine după l-ai acuzat că a fost un criminal și mai ales că respectivul nu a fost criminal, ci unul tot ca tine, care a suferit și el și nu mai puțin ca tine.
În al doilea rând, această isterie antirusească are efecte nefaste în interiorul societății, duce la polarizarea ei, la divizarea în două tabere antagoniste, care pune în pericol pacea socială și, să ne păzească Dumnezeu, poate să ne împingă spre conflict, spre război civil – a nu se uita aici cazul Ucrainei.
Aici trebuie să mai punctăm un lucru care ni se pare important. De ce autoritățile Republicii Moldova au adoptat în ultimul deceniu această isterie antirusească, inclusiv în ziua de 6 iulie, atunci când erau comemorate victimele deportărilor comuniste?
La această întrebare avem două răspunsuri. Unii au făcut acest lucru, cum este, în special, cazul Partidului Liberal, în interes egoist politic și electoral, pentru a diviza și radicaliza politic societatea și pentru controla un segment al electoratului și a obține, în felul acesta, voturi, locuri în Parlament și Guvern.
Alții au făcut acest lucru, și aici mă refer în special la guvernarea Partidului Democrat, pentru a fi în grațiile occidentalilor, să fie la unison cu retorica antirusească a americanilor și europenilor. Și asta, așa cum afirmam cu altă ocazie, ca occidentalii să le ierte lor, foștilor noștri guvernanți un șir de păcate grele ce țin de furturi, delapidări, spălări de bani și altele.
În mod sigur că felul în care au procedat, în care au vorbit astăzi Maia Sandu și Andrei Năstase este un semn care nu va rămâne neobservat de diplomații străini, în special, de cei ruși, și de toți experții care urmăresc evoluția relațiilor moldo-ruse.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției.
