CHIȘINĂU, 30 iun – Sputnik. Fiecare dintre noi a mers cel puțin o dată să vadă o piesă jucată pe scena Teatrului Republican „Luceafărul” din Chișinău. Puțini dintre noi cunosc însă cum au fost începuturile acestui fenomen - Luceafărul. Cine sunt cei care au pus temelia acestui centru al culturii în țara noastră, care erau provocările primei generații de actori, dar și ce necesități avea publicul în acea perioada.
Ei bine, jurnalista și criticul de teatru Liliana Popusoi împreună cu scriitorul și criticul literal Mircea Ciobanu ne vin în ajutor. Cartea „O legendă: Teatrul Luceafărul”, pe care cei doi au „plămădit-o” la 59 de ani de la înființarea acestuia, ne dă răspuns la aceste întrebări și ne prezintă legenda acestui teatru de excepţie.
Cartea se bazează pe mărturiile actorilor, regizorilor, dar și a unor spectatori, pentru care Luceafărul a fost și este mai mult decât teatru.
Coautoarea cărții, Liliana Popușoi, a dezvăluit în cadrul emisiunii „Intersecții” de la Radio Sputnik ce a determinat-o să participe la scrierea acestei lucrări.
„Acest teatru a avut o contribuţie nu doar în istoria teatrală a Republicii Moldova, ci a format o elită culturală. Fiecare om care a trecut pe la Teatrul Luceafărul, indiferent că a fost actor care a jucat zeci de piese, sau că a fost lucrător în administrație, sau că a fost simplu spectator, are partea lui de poveste în această carte, deoarece Luceafărul este un fenomen”, spune Liliana Popușoi.
Volumul reprezintă un șir de interviuri realizate de autori cu un șir de nume sonore de la noi, printre care Valentina Rusu-Ciobanu, Lică Sainciuc, Leo Butnaru, Larisa Turea, Antonina Sârbu, Ion Ungureanu, Paulina Zavtoni, Vladimir Beșleagă, Aureliu Busuioc, Serafim Saca, Liviu Damian, Eugen Lungu, Nicolae Matcaș, și alţii. Personalități care au fost sau sunt parte a acestui fenomen „Luceafărul”.
„Carte nu reprezintă istoria teatrului, ci legenda acestuia. Din start eu voiam o poveste romanțată, o diversiune sentimentală a acestui teatru. Anterior am mai văzut niște texte care mi s-au părut prea istorice”, adaugă Liliana Popușoi.
Autoarea recunoaște că din start a vrut să valorifice memoria culturală a acestei țări.
„Toţi cei care în anii studenţiei au fost spectatori ai teatrului au format pe urmă elita culturală a acestei țări”, a adăugat Liliana Popuşoi.
De menționat este că Teatrul Republican „Luceafărul” a luat naştere în 1960, ca rezultat al stringentei necesităţi de a crea un teatru pentru copii şi tineret.
Proaspăt sosiţi de la şcoala de teatru “B.V.Şciukin” din Moscova, primii luceferiştii - I.Ungureanu, S.I.Şcurea, I.Todorov, D. Caraciobanu, Ecaterina Malcoci, V. Izbeşciuc, E. Todoraşcu, V. Constantinov, G. Rusu, A. Pogolşa, V. Grigoriu, P. Iaţcovschi, I.Gore, Nina Doni, Nina Vodă - încep să pună bazele a ceea ce ulterior urma să devină un fenomen - „Luceafărul”.
Cert este că la mai bine de jumătate de secol, ”Luceafărul” rămâne a fi un teatrul cu zbuciumul, elanul și ambiţiile specifice tinereţii, deschis pentru noi provocări, dar cu abordări şi soluţii asumate.
Echipa de profesioniști a acestui teatru reuşeşte cu fiecare montare să înscrie o pagină nouă în istoria și cultura teatrală a acestui spațiu.
Care au fost provocările generației de aur a teatrului Luceafărul, dar și cine era spectatorul predilect, aflați de la coautoarea cărții „O legendă: Teatrul Luceafărul”, dar și de la cunoscuta actrița Paulina Zavtoni, în interviul atașat.
