”Fiul meu are 30 de ani și nu lucrează. Am muncit din greu peste hotare, ca să-i plătesc studiile și să-i asigur o viață decentă. Nu i-a lipsit practic nimic în copilărie și adolescență. Îmi doream mult să aibă o profesie respectabilă și să mă mândresc cu el. După absolvirea universității și până în prezent, practic, nu a lucrat. La început se plângea că angajatorii îl ignoră, deoarece nu are experiență de muncă. Apoi, dădea vina pe salariu, că este prea mic. A schimbat mai multe locuri de muncă, în ultimii ani, și de fiecare dată abandona jobul, la puțin timp după angajare. Motive erau diverse: nu se împăca cu șefii, nu-i plăceau condițiile de muncă, nu a reușit să negocieze un salariu mai mare etc. În prezent, orice discuție cu fiul degenerează în ceartă. Eu continui să-l întrețin ca pe vremuri. Am peste 60 de ani, și nu știu cât îmi va permite sănătatea să muncesc. Nu un asemenea viitor mi-am dorit pentru el. Mă doare sufletul, cum îl putem ajuta”?
Liliana Chisari, psiholog: ”Sunteți o mamă bună, dar nu l-ați învățat pe fiu să vă aprecieze munca”
Din păcate, mai mulți părinți se confruntă cu această problemă. Dumneavoastră suferiți deoarece nu înțelegeți atitudinea fiului. Ați făcut sacrificii ca să-i oferiți un viitor sigur, iar rezultatele întârzie să apară. Fără îndoială, sunteți o mamă bună: ați oferit dragoste și grijă fiului. Dar v-a scăpat un lucru foarte important – nu l-ați învățat să vă prețuiască munca, să conștientizeze că trebuie să merite bunul pe care îl primește, că trebuie să muncească pentru a fi remunerat. La serviciu, dacă nu ne facem bine munca, suntem sancționați disciplinar, financiar sau concediați. De asemenea, nu vom primi premii și nici nu vom fi avansați. Așa și un copil trebuie educat în maniera în care să realizeze că pentru fiecare favoare primită, trebuie să ”plătească” prin implicarea în treburile casnice, ajutarea părinților sau realizări personale. Numai în acest mod va înțelege și va aprecia valoarea fiecărui leu investit de părinți în educația sa.
Ce putem face?
Fiul Dumneavoastră are doar 30 de ani. Încă nimic nu este pierdut. Nu-i faceți reproșuri, pentru că acestea declanșează certuri. Cu certitudine, fiul suferă din cauza acestei situații. El nu se regăsește în domeniul pe care l-a studiat. De aceea nu-și poate găsi un loc de muncă stabil și nu se poate înțelege cu șefii sau colegii. Fiecare copil se naște cu un potențial. Încercați, prin discuții sincere și prietenești, să descoperiți ce îl inspiră și i-ar plăcea să facă. Ascultați ce-l frământă: poate are niște temeri, vise care îl preocupă. Încercați să deveniți prietenul lui, confesorul lui. Explicați-i frumos că nu mai aveți putere să-l întrețineți, și că a venit timpul să-și ia viața în mâini. În același timp, asigurați-l că îl veți susține în alegerea pe care o va face.
De asemenea, fiul Dumneavoastră va avea nevoie de consilierea psihologului. Specialistul îl va ajuta, prin aplicare tehnicilor psihologice, să conștientizeze cauzele care îl împiedică să-și găsească un loc stabil de muncă, să-și cunoască adevăratele abilități și să descopere domeniul unde poate să le aplice.
Dacă doriți ca problema Dumneavoastră să fie analizată de psiholog, expediați o scrisoare anonimă pe adresa: m.diminets@sputniknews.com, cu mesajul ”Discuții cu psihologul”.
Redactor: Maria Dimineț
