Polina Turta este donator de sânge emerit și președintelele Asociației Donatorilor de Sânge din Moldova. De 40 de ani, donează constant sânge oamenilor care se zbat între viață și moarte. A salvat multe vieți omenești și în războiul de pe Nistru. Când a izbucnit conflictul, era medic în cadrul serviciului medical de urgență. În acele împrejurări, a trebuit să meargă pe câmpul de luptă și să acorde ajutor medical răniților.
”Erau foarte mulți răniți. Fără mâini, fără picioare. Pe unii îi puteam salva, pe alții nu. Donam sânge direct pe câmpul de luptă. Mă culcam lângă bolnav, îmi introduceau și mie și lui acul și printr-un tub sângele meu se ducea la el. Fiecare lucrător medical dona, pe rând, sânge bolnavului, până vedeam că își revine”, a povestit Polina Turtă.
Polina Turtă dona sânge și acorda ajutor medical printre gloanțe. Odată un rănit a fost împușcat chiar în timp ce se afla în brațele ei.
”Duceam un bolnav grav. Brusc, în timp de vorbea, a căzut. A fost împușcat chiar în acel moment. Glonțul a nimerit în gură și i-a distrus toată fața. Vă imaginați ce înseamnă să rămâi cu un bolnav grav pe câmpul de luptă? M-am așezat în genunchi și așa, în brânci, am târâit bolnavul până în adăpost”, a mărturisit Polina Turta.
Mulți luptători au murit în brațele Polinei Turtă, din cauza traumatismelor grave. Toți au avut o singură rugăminte: să fie salvați.
”Își doreau să trăiască. Fiecare spunea: salvați-mă căci am copii acasă sau mamă bolnavă”.
Nu toți lucrătorii medicali, delegați să meargă pe câmpul de luptă, au avut curajul Polinei Turtă. Unii au fugit și s-au ascuns în Ucraina, pentru a-și salva viețile. De fapt, ea ar fi putut proceda la fel, și nimeni nu i-ar fi reproșat asta, cel puțin în acele vremuri. De ce a ales, totuși, Polina Turta să fie alături de luptători?
”Cum să renunț? Am dat doar jurământul lui Hipocrate! Ar fi însemnat să-mi trădez țara. Acei luptători aveau nevoie de ajutor medical. Dacă noi nu-i ajutam, atunci cine? Ieșeam dimineața din casă, îmi îmbrățișam copiii mici, și îl rugam pe Dumnezeu să mă protejeze și să-mi dea putere”, a spus Polina Turtă.
Chiar dacă de atunci au trecut 30 de ani, în amintirile Polinei Turta războiul este viu. Imaginea luptătorilor răniți, morți și desfigurați o urmărește pretutindeni.
”Era luna iunie. Era mai ușor să prinzi cadavre din râul Nistru, decât pești. A fost groaznic”.
Autor: Maria Dimineț
