Interpreta Tatiana Heghea a dezvăluit momente importante din viața personală, în cadrul emisiunii ”Probă la microSCOP”, moderată de jurnalista Gutiera Prodan.
- Cum a fost copilăria ta?
A fost o copilărie frumoasă. Am avut toate condițiile necesare pentru a deveni un om ambițios și puternic. În copilărie mi-am creat vise și am prins aripi. Ceea ce am visat, s-a realizat prin multă muncă. Eram romantică și așa am rămas.
- Cum erai în copilărie?
Am fost un copil ascultător. Deși eram mezina, nu am fost alintată. Mă implicam în treburi casnice, am învățat de la bunici și părinți valorile vieții. Am avut o copilărie cu multe bucurii.
- Cum te vedeai în copilărie: prințesă sau Ioana de Arc?
Mă vedeam un salvator al oamenilor. Inițial, mi-am dorit să fiu doctor, ca să ajut mai multă lume. Apoi m-am gândit că ar fi bine să devin profesoară. Abia după 10 ani am înțeles că vreau să cânt.
- În familie, de sărbători, cântați?
Da. Mamei, în tinerețe, i-a plăcut să cânte. Dar erau vremuri grele și a fost nevoită să-și aleagă o altă meserie. Fratele meu a studiat acordeonul. De sărbători eu pregăteam programul, iar el cânta. Acele momente mi-au rămas în suflet.
- Care a fost reacția părinților, când ai ales să devii interpretă?
Părinții îi doresc copilului tot binele. De aceea, ei mi-au sugerat atunci să-mi aleg o meserie mai sigură. Dar când au văzut că obțin premii la concursuri și festivaluri muzicale, s-au bucurat și m-au încurajat.
- Ziceai într-un interviu că nu te consideri frumoasă. De ce crezi asta?
Da, spuneam că nu mă consider frumoasă, dar simpatică. Și pentru mine asta e suficient că să mă simt bine în corpul meu și să fiu fericită. Frumusețea este o noțiune largă. Fiecare persoană are propria definiție a frumuseții. Cred că fiecare om are carismă și trebuie să acorde importanță calităților personale.
- Cine te alinta cel mai mult în copilărie?
Eram fetița tatei. Când eram întrebată pe cine iubesc mai mult, doream să spun tata. Răspundeam însă diplomatic – pe mama și pe tata. Atașamentul meu față de el era firesc, deoarece petrecea mai mult timp la muncă. Se întorcea acasă cu cadouri și mă alinta. Pentru o fetiță este importantă dragostea tatălui, primul bărbat din viața ei.
- Mai ții minte momentul când ai ieșit prima dată pe scenă?
Prima scenă mare pe care am ieșit a fost la Teatrul de Operă și Balet. Aveam 15 ani și ieșisem în finala festivalului. În timp ce alți copii aveau emoții, eu admiram cu încântare scena, luminile, oamenii. Ocazia de a cânta pentru un public mare mă făcea fericită. Pentru mine acea experiență a fost un semn că trebuie să urmez calea muzicii.
- Piesa ”Pui de om” și videoclipul s-au bucurat de mare succes. Reprezintă copilăria ta?
Este o piesă despre importanța familiei în viața unui om. Atâta timp cât avem părinți, rămânem copii. Când suntem adolescenți credem că suntem mai deștepți decât părinții, vrem să le arătăm că suntem în stare de mai mult. Apoi, la maturitate, ne dorim să revenim în brațele părinților, să fim alintați. Este o piesă despre legătura dintre generații. Este cea mai mare fericire să ai o familie, o mamă, un tată.
- Ai impresionat publicul cu videoclipul piesei ”Suflet de femeie”, în care o vedem pe interpreta Roxana și pe creatorul de modă Cătălin Botezatu. Cum l-ați convins să se filmeze în videoclip?
Piesa ”Suflet de femeie”, care este despre o dragoste neîmpărtășită, mi-a fost încredințată de producătorul Iurie Bădicu. Pe atunci eram tânără și neliniștită, și nu eram pregătită să interpretez această piesă. Am revenit la ea peste trei ani. Interacționam des cu Roxana, care mă impresiona prin talentul ei. I-am propus să facem un duet. I-am arătat piesa, și ei i-a plăcut. Și pentru că este o melodie care te îndeamnă să meditezi și să tragi concluzii, ne-am gândit să facem un videoclip. Dar ne trebuia un actor care să joace rolul bărbatului puternic, care alege dar nu este ales. Cătălin Botezatu era exact ceea ce ne trebuia. I-am trimis piesa pe email și lui i-a plăcut.
- Munca de artist este frumoasă. Probabil există însă și aspecte negative.
Avem perioade aglomerate, când nu pot fi prezentă la evenimentele oamenilor dragi, sau nu pot acorda mai mult timp familiei. Dar avem și zile liniștite și armonioase. Ar fi păcat să spun că este greu, deoarece Dumnezeu mi-a dat talentul de a cânta și putere să perseverez. Din fericire, familia mă apreciază și mă susține.
- Există percepția că un artist nu poate crea dacă nu este îndrăgostit. În cazul tău cum e?
La mine a fost altfel. Eu nu am avut timp să mă îndrăgostesc până la maturitate, când l-am întâlnit pe soțul meu. Aveam mereu un program încărcat: studii, muzică, concursuri. În plus, aveam nevoie de cineva care să aprecieze munca mea. Atunci când ieșeam cu un băiat și se mira de ce cânt, mă simțeam jignită. Eugen însă a tratat cu admirație și respect munca mea, din prima zi când am făcut cunoștință. Mai mult, mereu mă ajuta. Atunci mi-am zis, el este destinul meu.
- Spuneai într-un interviu că vrei să vizitezi India. De ce India?
Îmi place India, îmi plac indienii și cultura lor. Simt că am în mine un potențial neexplorat și că în alte circumstanțe aș putea să-l descopăr. Călătoria în această țară, comunicarea cu oamenii de acolo, cunoașterea tradițiilor lor ar putea să mă inspire.
Redactor: Maria Dimineț
