CHIȘINĂU, 15 feb - Sputnik, Silvia Zavadovschi. Era o zi de mai a anului 1987 când Mihai Carp pornea spre noua sa misiune - Afganistan. Deoarece avea pregătirea necesară și nu era la prima misiune în care trebuia să-și servească cu mândrie patria, militarul a mers cu încredere și devotament pentru a-și atinge obiectivul propus.
”Eu am mers în Afganistan în bază de contract. Eram proaspăt venit din Germania, acolo unde am trecut pregătirea necesară. Mi s-a propus și am mers de bună voie pentru a-mi servi patria”, a început a povesti veteranul Mihai Carp.
Ajuns la destinație, militarul a avut marea dezamăgire să vadă un cu totul alt tablou decât cel pe care și-l imagina.
”Acolo am văzut o cu totul altă realitate. Eu am înțeles atunci că ceea ce ni se preda nouă era cu totul diferit de situația reală. A trebuit să mă mobilizez și să mă adaptez la situație, deoarece cale de întoarcere nu era”, adaugă Mihai Carp.
Fiindcă avea experiența și pregătirea necesară, pe câmpul de luptă avea misiunea de a-i instrui pe tinerii aduși aici. Veteranul își amintește și acum tinerii pe care i-a avut în subordine.
”Eram plutonier-adjutant și aveam misiunea de a-i instrui pe tinerii veniți. Erau niște copii, care aveau doar majoratul și atât. Erau speriați, mulți dintre ei nici nu știau la ce vin”, începe a povesti veteranul de Război, Mihai Carp.
Mulți dintre tinerii ajunși la război au murit până să apuce să apese pe trăgaci, iar unii și-au ieșit din minți la propriu.
”În una dintre misiuni, grupul nostru a ajuns sub bombardament. Unul dintre tinerii mei nu a fost atins deloc, dar de la explozie și de la stres și-a ieșit din minți. Vă spun sincer, cu toate că eram mai în vârstă, aveam experiență, efectiv nu știam ce să fac, cum să-l ajut. Mulți copii au fost distruși psihic. Pe unii nici nu-i puteam trimite în misiuni...”, adaugă Mihai Carp.
Realitatea dură a Afganistanului i-a șocat nu doar pe tinerii fără experiență.
”Acolo am văzut imaginile groazei… Când spun asta nu mă refer doar la sânge, vorbesc de oameni desfigurați, cu oasele strivite”, adaugă Mihai Carp.
Cel mai greu îi era atunci când trebuia să-și „îngroape copiii”
”Acești tineri erau ca niște copii pentru mine. Cel mai dificil era atunci când mureau în brațele mele...erau niște copii”, povestește Mihai Carp.
Trăirile din cele 15 luni pe care le-a petrecut în Afganistan l-au însoțit încă mulți ani pe Mihai Carp, iar coșmarurile războiului i-au umplut multe nopți.
”Pentru mine, războiul nu s-a încheiat odată cu întoarcerea acasă. Mulți ani la rând m-au chinuit coșmarurile...”, adaugă Mihai Carp.
Afganistanul a fost o lecție prea dură de viață, i-a furat multe lui Mihai Carp, dar i-a oferit mai mulți prieteni, spune veteranul.
”Acest război mi-a schimbat total viziunile față de viață, față de oameni. A fost foarte dificil, dar noi am fost uniți și am rămas uniți și după război. Așa se face că la 30 de ani de la încheierea războiului noi ținem prietenii strânse între noi și trăim ca frații”, conchide Mihai Carp.
Amintim că la războiul din Afganistan, din perioada 1979-1989, au participat peste 12 mii de moldoveni. 301 și-au pierdut viața pe câmpul de luptă, patru au fost dați dispăruți, iar 700 au rămas invalizi pe viață. Mulţi dintre cei care s-au întors pe picioarele lor au rămas cu traumatisme pentru tot restul vieții.
