Nu aveau copii, așa că dragostea lor au oferit-o celor 100 de pomi pe care i-au sădit. Pomii au crescut repede, iar după câțiva ani au strâns prima roadă. Gospodarii și-au dat seama că vor trebui să facă față unei noi provocări, să găsească unde să vândă piersicile.
Atunci, prin 2011-2015, trenul de pasageri de pe cursa Chișinău-Basarabesca oprea în stația Bălțați, nu departe de casa lor, pe la mijlocul drumului ce lega gospodăria de livadă. Unica soluție a fost să urce lăzile cu piersici în tren și să le ducă în piețele din Capitală. Plăteau doar câțiva lei pentru biletul dus-întors, făceau naveta aproape zilnic până vindeau toate piersicile.
Acum doi ani, gospodarul a trecut în lumea celor drepți. Rămasă singură, sora bunicii, ajutată doar de o nepoată, și-a dat seama că nu mai reușește să îngrijească de livadă. Colac peste pupăză, din cauza fluxului mic de pasageri, nici trenul nu mai oprește în stația Bălțați. Să cari fructele la piață cu autobuzul costă scump. Femeia a lăsat mâinile în jos, a decis să taie livada.
Focul din sobă scoate fum cu miros de piersici
În ajunul sărbătorilor de iarnă vom merge la ea în vizită, ne vom așeza lângă soba încălzită cu lemnele din livada de piersici. Sunt sigură că ne va întreba ce fel de compot vrem să bem, iar noi fără ezitare vom răspunde ”compot de piersici”, e preferatul nostru. Știu că îi va fi greu să-și țină lacrimile, va fi ultima dată când vom bea compot cu aroma piersicilor culese din livada de “mai la deal de casă” .
I-a mai rămas femeii plantația de viță de vie. Are soiuri bune de struguri pentru vin, dar și soiuri de masă. E greu, muncește mult. Iarna încă nu se termină când ea sfârșește să taie vița-de-vie, primăvara are grijă să o lege, vara să o prășească, iar toamna vinde poama pentru un preț de nimic. Încă nu a renunțat la vie. Cum să renunțe? Ce o să facă femeia? Cum să rămână ea fără treabă pe deal? Dacă nu va vinde poama, va face vin. Doamne, ce vin bun! Aroma și gustul lui poate face concurență vinurilor selecte de pe rafturile magazinelor.
Livezile de peri și gutui sunt pe cale de dispariție în Moldova
Anul acesta mulți moldoveni au renunțat la livezile lor de pruni, meri, piersici sau nuci. De ce? Au obosit oamenii. Fraza “mai bine cumpărăm de la piață, decât să ne chinuim să creștem” o aud tot mai des de la oamenii din sat, cei care altădată cultivau legume și fructe doldora în propria grădină.
Azi moldovenii sădesc livezi de aluni. Nu e de rău, dar e trist că riscăm să uităm gustul fructelor moldovenești. În Republica Moldova plantațiile de pere și gutui, de exemplu, sunt pe cale de dispariție. Luate împreună, plantațiile de pere și gutui constituie sub 1% din totalul livezilor. Deja au dispărut plantațiile de dud, altădată fiind la mare căutare pentru că frunzele dudului erau unica hrană pentru viermii de mătase. Mai țineți minte cum buneii noștri creșteau viermi de mătase?
Dar asta e o altă poveste…
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției Sputnik.
