Creștinii ortodocși îl prăznuiesc astăzi pe Sfântul Ierarh Nicolae, Făcătorul de Minuni. El este unul dintre cei mai cunoscuți sfinți ai creștinătății. Potrivit datelor statistice, astăzi își sărbătoresc onomastica peste 90 de mii de moldoveni.
File din istorie
A fost episcop la începutul secolului al IV-lea în Mira, cetate din ținutul Lichiei, pe teritoriul Turciei de astăzi. Sfântul este considerat ocrotitor al copiilor și apărător al Dreptei Credințe.
În calitatea sa de ierarh, Sfântul Nicolae și-a dedicat activitatea slujirii credincioșilor, manifestând grijă deosebită față de săraci. Îi ajuta cu bani, însă faptele sale mereu erau învăluite de mister, astfel că cei care erau ajutați nu cunoșteau din partea cui vine ajutorul. De aici și credința că Moș Nicolae vine noaptea pe furiș la copii cuminți pentru a le aduce daruri. Astfel, exemplul său trebuie să fie urmat de toți creștinii, aducând bucurie celor din jur.
Sfântul Nicolae a trecut la cele veşnice pe 6/19 decembrie anul 343, iar din anul 1087, moaştele sale se păstrează în orașul Bari, din sudul Italiei.
Precizăm că ne aflăm în perioada Postului Nașterii Domnului, iar în această zi Biserica face dezlegare doar la ulei.
Mare apărător al Ortodoxiei
La primul Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 325, acesta a fost recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Atunci Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu ar fi Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.
Moș Nicolae sau Sannicoară — obiceiuri populare precreștine
Distanța de numai șase zile care separă Santandreiul de Sannicoară a favorizat o vie circulație a motivelor și practicilor rituale, astfel ca cercetătorul întâmpină serioase dificultăți când încearcă stabilirea semnificațiilor calendaristice. Sântandreiul este plasat într-un timp sumbru, învăluit de spiritele malefice care devin extrem de violente în "Noaptea Strigoilor". Puterea forțelor potrivnice începe să scadă după miezul nopții, la cantatul cocoșilor.
Lumea ce părea ca merge spre prăbușire este salvata însă în fiecare an de Sannicoară, personaj mitologic imaginat ca un moș cu barbă albă, călare pe cal, a cărui atribuție principală era vegherea porții cerului dinspre apus, pe unde încearcă soarele să se strecoare în ținuturile de miazănoapte. Același rol îl avea și Sântoaderul care păzea poarta dinspre răsărit a cerului.
Moș Nicolae este o personificare a timpului îmbătrânit care a preluat din Calendarul creștin numele și data de celebrare ale Sfântului Nicolae. Ziua de 19 decembrie încheie ciclul de sărbători și practici magice, dedicate în special lupilor și spiritelor morților-strigoi, început la mijlocul lunii Noiembrie și încheiat la începutul lunii decembrie, specific unui străvechi început de an autohton, probabil Anul Nou dacic.
Semnificația numelui Nikolaos
Sânnicoară reproduce un vechi nume propriu — Nikolaos, folosit în Grecia antica cu multe secole înaintea erei noastre. Nikolaos se încadrează într-o bogată familie de compuse al căror prim element este nik- (verbul nikao — "a învinge", substantivul nike- "victorie"), semnificația acestuia explicând favoarea de care se bucura numele și frecvența lui în onomastica greaca. Obiceiurile populare par a fi asemănătoare semnificațiilor străvechi ale numelui grecesc. Sărbătoarea prefigura victoria binelui asupra răului, a luminii asupra întunericului. Legendele și obiceiurile dedicate lui Sânnicoara, în esență precreștine, vorbesc de puterea sa neobișnuita invocată de soldații care porneau la luptă, de ajutorul dat, ca stăpân al apelor, corăbierilor; de sprijinul acordat fetelor sărace la măritat, de grija purtata sufletelor.
Dacă la informațiile etnografice și folclorice de mai sus adăugăm contextul favorabil în care este prezentat Sânnicoara în colinde, ca și poziția sa privilegiată în Panteonul precreștin, putem afirma că acesta a fost un personaj mitologic al cărui cult se asemăna cu cel al Sântoaderului, Sângiorzului, Santiliei și Sâmedrului. Sunt indicii că unele atribuții ale lui Sânnicoară au fost preluate de sărbătorile vecine: Sântandrei și de sărbătorile de iarnă.
În colindele creștine se vorbește despre florile dalbe, flori de mar. Asta pentru ca bătrânii cunoșteau și ei că acea vargă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusa în apa, va înflori până la Nașterea Domnului, înseamnă ca sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguța flori albe.
