CHIȘINĂU, 1 nov - Sputnik. Svetlana Pavaluc este stewardesă de aproape un an. A absolvit facultatea de Jurnalism și Stiințe ale Comunicării și nu s-a gândit că va ajunge să colinde lumea datorită jobului pe care îl va obține ulterior. A fost un vis care a devenit realitate prin multă muncă și perseverență. Tânăra a oferit un interviul pentru Sputnik Moldova în care a povestit despre cele mai frumoase experiențe pe care le-a trăit în zbor.
- Cum și când ai realizat că vrei să fii stewardesa? Este un vis pe care îl aveai de când erai copil sau l-ai descoperit mai târziu?
- Am realizat ca vreau sa fiu stewardesa în momentul în care am pășit prima dată într-un avion. Fiind pasager, nu puteam să îmi iau ochii de la stewardese. Eram încântată de frumusețea și meseria lor. Atunci s-a trezit în mine dorința de a practica această meserie.
Mi se părea ireal sa ajung acolo, dar nu încetam sa tind spre asta. Am găsit întâmplător un anunț potrivit căruia compania FlyOne face recrutări. Nu credeam ca poate fi real așa ceva, dar totuși, cu mari emoții, am trimis CV-ul.
După o lună, cineva mi-a telefonat și m-a invitat la interviu. Mi-am dat toată străduința să trec toate etapele: cursurile, examenele și am ajuns acolo unde mi-am dorit.
- Iți mai amintești cum a fost interviul de angajare?
Așa ceva nu se uită niciodată. Emoții mai mari nu am avut în toată viața mea. Îmi doream nespus de mult sa trec interviul, repetam în gând mereu ce sa spun, cum sa mă prezint, timpul mi se părea o veșnicie. Îmi luasem inima în dinți și am depășit emoțiile. După ce am venit acasă, nu-mi găseam locul, așteptam sunetul companiei să-mi spună răspunsul. M-au sunat si m-au chemat la următorul interviu. După ce îl trecusem si pe al doilea am înțeles că totuși dorințele pot fi realizate.
- La acest job visează multe tinere. Care sunt lucrurile mai puțin cunoscute despre această meserie?
- Meseria de stewardesa nu implică doar servirea cu ceai și cafea a pasagerilor, nu este doar despre ”buna ziua” și ”la revedere”. Aceasta meserie implică mută responsabilitatea față de siguranța pasagerilor, dar și de siguranța cabinei si a echipamentului de urgenta.
Un însoțitor de bord trebuie sa fie gata în orice situație neprevăzută, cât la sol atât și la 10 000 de metri înălțime.
- Care a fost cea mai memorabilă amintire de la bordul avionului?
- Fiecare zbor e special în felul lui. În timpul unui zbor poți să râzi, să fii trist și șocat în același timp. Meseria mea îmi dă mereu această explozie de emoții.
Recent am avut parte de o experiență mai puțin plăcută la bordul aeronavei. În momentul în care comandantul a anunțat că începe coborârea avionului, un domn în stare de ebrietate, care avea o geantă în mână, insista să îi deschidem ușa ca să iasă din aeronavă. Cu mare greu l-am convins pe pasager să ia loc și să cupleze centura. Nu ai cum să te plictisesc în timpul zborului.
- Unde te vezi peste 10 ai?
- Peste 10 ani nu sunt sigură dacă mă văd însoțitoare de bord căci îmi doresc o familie, dar tind să activez în continuare în domeniul aviației.
- Ești mereu în zbor. Când reușești să mai petreci timpul cu oamenii apropiați ție?
- În condițiile în care eu nu am un orar stabil, petrec timpul cu oamenii dragi in zilele libere. Atunci când graficul este supraîncărcat încerc să petrec timpul cu ei înainte sau după zbor.
- Ce sfaturi ai pentru cei care îți doresc o carieră în domeniu aviației ?
- Nu e ușoara această meserie, o poți face doar dacă îți dorești din tot sufletul. Dacă nu ești gată să faci sacrificii, nu are rost să o începi. Cei care își doresc să fie însoțitori de bord trebuie să fie cât mai încrezuți în propriile puteri și să știe că totul devine realitate daca îți dorești cu adevărat.
