CHIȘINĂU, 8 sept — Sputnik, Cezar Salagor. Creștinii ortodocși din țara noastră îi cinstesc astăzi pe Sfinții Mucenici căsătoriți Adrian și Natalia, care reprezintă un adevarat model al familiei creștine, care astăzi, din păcate, este urmat de tot mai puțină lume.
Adevăratul sens al unirii în Hristos cu persoana iubită nu este de a găsi fericirea în această lume și nici să scapi de singurătate cu orice preț, nu este sa te desfătezi fără mustrări de conștiință, nu este să-și faci idol și scop în sine din iubirea firească și din persoana iubită și nu este nici măcar să ai neapărat copii, dacă Dumnezeu nu îngăduie sau nu binevoiește aceasta.
Despre adevărata semnificație a Tainei Nunții
Adevăratul sens al Tainei Nunții este încununarea vieții prin mărturisirea în comun a Lui Hristos. Sensul ultim al însoțirii creștine este redat de cântarea acea dureros de frumoasa din Slujba Tainei Cununiei: "Sfinților Mucenici, care bine v-ați nevoit, rugați-vă Domnului să se mântuiască sufletele noastre!".
Nu sunt invocați atunci, în Taina Cununiei, alți sfinți decât Mucenicii, iar ”dansul” duhovnicesc al mirilor, cu nații și cu preoții se face în acest timp în jurul Sfintei Evanghelii și al Sfintei Cruci, arătând care trebuie să fie centrul vieții unei familii creștine.
Pentru Sfintii Adrian si Natalia, care erau de abia un an și o lună căsătoriți, nu a contat că erau tineri și că aveau o viață întreagă înainte. Nu a contat nici faptul că nu au reușit să aibă copii; nu a contat ca se iubeau foarte mult. Însă în ceasul prigoanei au împlinit cu adevărat dragostea lor, jertvindu-se pentru Hristos, pe care L-au iubit mai mult decât orice. Ei nu au fost niște supra-oameni și nici ”predestinați” să fie sfinți.
Viața Sfinților Adrian și Natalia
Din Minei aflăm că sfinții Adrian și Natalia au trăit în Nicomidia, în vremea împăratului Maximian. Adrian era păgân și pretor al Nicomidiei, iar Natalia era creștină. În timpul unei persecuții, văzând curajul și blândețea a 23 de bărbați creștini, Adrian, un tânăr de 28 de ani, a ales să devina creștin.
Când împăratul a auzit cele petrecute, l-a întrebat pe Adrian: "Ti-ai ieșit din minți?". Pretorul Adrian i-a răspuns: "Nu, abia acum mi le-am aflat".
A fost aruncat în temniță împreună cu ceilalți bărbați creștini. Nu trecuseră decât treisprezece luni de la căsătoria lor. Când l-au torturat pe Adrian, Natalia a stat lângă el, întărindu-l în credință.
Înainte de a fi omorât, temnicerii i-au permis să meargă acasă și să-și ia rămas bun de la soție și familie. Natalia, când a văzut că Adrian vine acasă, a încuiat ușa. Se temea că acesta a lepădat credința în Hristos și pentru acest lucru a fost eliberat. Dar când a aflat scopul venirii sale, de îndată supărarea i s-a schimbat în bucurie. După care și-a luat rămas bun, s-a întors împreună cu ea în temniță. Pe drum, ea l-a îndemnat să nu se îngrijească de cele pământești, ci să cugete la bunătățile cerești.
L-a întărit în suferință spunându-i: "Scurte sunt caznele, dar cele ce urmează sunt fără de sfârșit; scurtă este suferința, dar slava muceniciei veșnică. Suferă durerea numai puțină vreme și curând te vei bucura cu îngerii".
După torturi prelungite, împăratul a poruncit ca brațele și picioarele mucenicilor să fie zdrobite cu ciocanul pe nicovală. În aceste chinuri și-au dat duhul Adrian și cei 23 de creștini.
După câteva zile de la trecerea lor la cele veșnice, Natalia l-a văzut pe Adrian în vedenie și acesta i-a descoperit că în curând va veni și ea în lumina cerească. După ce timpul s-a împlinit conform celor vestite, Natalia și-a dat duhul, alăturându-se soțului ei în împărăția lui Dumnezeu.
”O, pereche fără de prihană și aleasa Domnului! O, preadorită doime și lui Hristos preaiubită! O, însoțire preabună și lui Dumnezeu fericită! Cine nu se va spăimânta de aceasta, auzind faptele cele mai presus de om? Cum femeia s-a îmbărbătat asupra tiranului celui amar, și pe bărbatul ei l-a întărit a nu slăbi în cele cumplite, ci să aleagă a muri pentru credință mai degrabă decât a trăi. O, graiuri împletite de Dumnezeu ale înțeleptei Natalia! O, sfătuiri dumnezeiești care au străbătut cerurile și au făcut pe măritul Adrian cunoscut către însuși scaunul Împăratului Celui mare! O, însoțire sfântă! Rugați-vă lui Hristos pentru noi, care din dragoste săvârșim pomenirea voastră, să ne mântuim din ispite și de tot necazul".
