Care sunt principalele cauze invocate de partenerii care sunt în prag de divorț?
Familiile care sunt pe cale să se destrame, indică în cererile de desfacere ale căsătoriilor adresate în judecată că primul motiv este neînțelegerea reciprocă, deși cauzele cu siguranță sunt mult mai profunde. În urma analizei minuțioase a comportamentului și afirmațiilor fiecărui partener în parte, îmi dau seama că totuși nu există comunicare calitativă între parteneri. Altă determinantă a divorțului ar fi imaturitatea partenerilor în momentul în care se căsătoresc, deoarece la noi în țară este foarte propagat cultul nunților, iar tinerele tind să se căsătorească cât mai repede, să îmbrace rochia de mireasă și astfel mai puțin se gândesc la viața de familie care va continua. Apoi, urmează nivelurile de educație și studii diferite. Să presupunem un caz: El vine dintr-o familie înstărită, dar părinții lui, buneii nu au avut studii superioare. Iar familia miresei, este mai săracă, dar face parte din intelectuali. Atunci când dragostea un pic se mai sedimentează, apar la suprafață aceste diferențe și încep să apară primele semnale alarmante. Obiceiurile familiilor se diferențiază, comunicarea la fel. Cineva se va strădui să vorbească corect, iar altcineva nu se va complica și la nivel de comunicare deja vor apărea prăpastii. O altă cauză ar fi adulterul, atunci când unul din soți a săvârșit o dată sau repetat un adulter, iar celălalt soț nu poate ierta. Acest motiv este mai rar menționat, însă până la urmă persoanele încep să se deschidă și spun această pricină.
Lipsa de comunicare tot ar fi un motiv invocat de partenerii care sunt în prag de divorț?
Nu. Deseori ei invocă alte pretexte, dar dacă să rezumăm, totuși acest motiv ar fi cea mai mare cauză a divorțurilor. O altă cauză majoră care conduce la divorț este diferența dintre scopuri și aspirații. Dacă tânăra familie nu va crea un scop comun, atunci cu siguranță se va crea o prăpastie între parteneri. Ambii trebuie să tindă spre prosperarea familiei și rezolvarea problemelor apărute pe parcurs. Un motiv delicat este incompatibilitatea sexuală sau problemele intime. Această întrebare este una stringentă, deoarece partenerii sfidează acest subiect rușinos. Am întâlnit foarte multe cazuri când soția rămâne nesatisfăcută din diverse motive (ejacularea precoce, lipsa orgasmului, durerea în timpul actului sexual), dar nu vorbește cu soțul ei la acest subiect. Neputința de a concepe un copil din diverse cauze, fie medicale sau psihoemoționale, de asemenea condiționează divorțul. Din propria experiență cunosc familii care s-au destrămat din cauza fertilității scăzute, însă când s-au recăsătorit au putut concepe copii cu alți soți. Implicarea părinților sau terțelor persoane în viața cuplului constituie un subiect important și interesant. În concluzie, lipsa comunicării directe este principala cauză a divorțurilor.
În urma cercetărilor empirice, la momentul actual s-a stabilit cine depășește mai greu trauma despărțirii, bărbatul sau femeia?
După părerea mea, cel mai mult suferă "copilul" atât la propriu, cât și la figurat. Nu pot spune că un bărbat suferă mai mult sau invers, deoarece durerea atât fizică, cât și emoțională se manifestă sub diferită intensitate la diferiți indivizi. Așadar, suferă cel mai "nepregătit" dintre soți.
Multe cupluri aflate în situație de divorț apelează la consiliere psihologică?
Foarte rar în cazul divorțurilor se apelează la o consiliere de cuplu. În Republica Moldova sunt foarte puțini specialiști specializați anume în terapia de familie. Însă nici moldovenii nu au dorința de a se destăinui unui psiholog, care ar putea ameliora relaţiile familiale şi ar rezolva optim situaţiile de criză conjugală.
Căutarea și implicarea într-o nouă relație poate fi un posibil „tratament" împotriva suferințelor generate de divorț?
Este o greșeală destul de des întâlnită. De obicei relațiile create imediat după divorț nu au succes și se încheie foarte repede. Inițial o nouă relație poate fi recepționată drept analgezic, pansament, care va micșora intensitatea durerii pentru partenerul care a divorțat. Însă, pentru ca să poți începe o relație nouă este necesar să treacă timp, pentru conștientizarea cauzelor divorțului și alegerilor incorecte. Dacă va fi respectat acest termen, pe care unii specialiști îl numesc metaforic "doliu" cu siguranță, după trecerea perioadei de conștientizare se vor alege cu relații frumoase și sănătoase.
Din experiența Dumneavoastră, ați avut cazuri când partenerii au regretat că au divorțat, ambii chiar?
Într-adevăr există asemenea cazuri. A fost de mirare și pentru mine să asist și să urmăresc două familii aflate în asemenea situație. După divorț, partenerii au trecut printr-o perioadă de conștientizare și odihnă reciprocă, au înțeles care le sunt scopurile și planurile de viitor. Iar în urma acestor meditări s-au aplanat spiritele și s-au regăsit din nou căsătoriți.
La ce vârstă au loc cele mai frecvente divorțuri? Sunt tinerii cei care divorțează sau totuși persoanele care sunt la o vârstă onorabilă?
Cel mai des divorțează tinerii în primii 5 ani după căsnicie, însă am întâlnit cazuri când s-a destrămat uniunea căsătoriei și după 18 ani de mariaj. Totuși cel mai mare risc este primul an și până la 5 ani, perioadă în care cuplul se confruntă cu anumite crize, iar dacă acestea sunt depășite, mai pot apărea altele la 10,15,20 ani de căsătorie.
Atunci când vine o persoană la dvs., o femeie, și spune că își rabdă soțul violent sau neînțelegător de dragul copiilor, ce sfaturi le oferiți aici? Și, de fapt, cât de sănătos este să trăiești într-o relație în care nu ești fericit și e una toxică?
La noi în țară este răspândită o zicală: ,,Femeia nebătută e ca și casa nemăturată,,. Violența în familie constituie o problemă gravă a societății noastre, din aceste considerente, pentru a duce o viață decentă, trebuie de pus capăt relațiilor toxice. Cu toate acestea, marea problemă este că foarte multe femei rabdă asemenea tratament de dragul copiilor și a familiei. Femeile fiind supuse traumelor fizice și psihice, greu se reabilitează iar terapia cu ele este foarte complexă și necesită timp, deoarece ele au nevoie să fie ocrotite ca să poată conștientiza ce li s-a întâmplat și să depășească traumele psihologice pe care le-au avut.
Cum se răsfrânge această ruptură de familie asupra copiilor și cum trebuie explicat divorțul și motivele acestuia în fața lor, și dacă acestea variază în funcție de vârstă?
Este o întrebare foarte dureroasă deoarece din momentul despărțirii părinților, copilul suferă cel mai mult. Copiii mai mici se inhibă, devenind absenți și chiar distanți, denotă agresivitate și crize de comportament. Copilul adolescent va căuta alinarea durerii în altă parte. Astfel persistă riscul ca acesta să plece de acasă, să caute companii unde va fi înțeles, deoarece în timpul divorțurilor părinții sunt afectați și deseori ignoră stările copiilor. Este un subiect vast și părinții care vor să divorțeze în primul rând trebuie să se gândească la copii, ca să le poată oferi toată grija, dragostea și afecțiunea de până acum sau chiar mai mult, ca să-i îndepărteze de stres.
Care sunt etapele unui divorț "sănătos"?
Nu există divorț sănătos sau nesănătos. Orice divorț este o anormalitate, deși în unele cazuri este "ușa de salvare" spre o viață mai bună pentru partenerii care au fost afectați de violență. Cel mai ideal divorț din perspectiva mea, ar fi în cazul partenerilor care au decis împreună să divorțeze, etalând toate plusurile și minusurile acestei căsnicii, care comunică și conștientizează că le va fi mai bine separat. Așa cupluri deseori rămân în relații de prietenie și apoi, creând familii se întrunesc la o masă. Dar astfel de relații sunt foarte rare. De aceea, un divorț este mereu o tragedie.
Vă mulțumesc!
