NATO a protejat Europa de Vest de Uniunea Sovietică, în decurs de patru decenii. În acest răstimp, europenii credeau în pericolul invaziei sovietice și plăteau cu responsabilitate contribuții în bugetul NATO, convinși că au nevoie de protecția alianței militare. Colapsul Uniunii Sovietice a spulberat aceste temeri, iar europenii au început să subestimeze importanța NATO.
NATO însă își redefinește repede scopul și devine preocupată de prevenirea instabilității politice și economice, soluționarea conflictelor etnice, protejarea valorilor democrației și a drepturilor omului nu doar în Uniunea Europeană, dar în întreaga lume. Sub acest pretext, NATO intervine militar în Irak, Bosnia și Herțegovina, Iugoslavia, Republica Macedonia, Afganistan și Sudan.
Între timp la Uniunea Europeană aderă și statele din Europa de Sud Est și Europa Centrală. În aceste condiții, NATO se extinde și ajunge la Marea Neagră. Statele din Europa Centrală și de Sud-Est devin aliați fideli ai organizației, dar și buni plătitori de contribuții în bugetul acesteia. Constatăm că "Europa veche" și "Europa nouă" ajung să aibă percepții diferite cu privire la dușmanul comun. În timp ce NATO apără noile state europene de Rusia, cele din vestul Europei își consolidează relațiile politice și economice cu acastă țară și alocă în bugetul alianței sub doi la sută din PIB.
Această situație nu este însă pe placul președintelui SUA, Donald Trump. Liderul de la Casa Albă amenință că SUA se vor retrage din NATO dacă statele membre nu-și vor plăti echitabil contribuțiile. Donald Trump nu se mulțumește nici măcar cu aceste două procente. El încearcă să convingă liderii europeni că această cotă trebuie dublată.
Ce ascunde această solicitare? Se pregătește NATO de război? Aflați din interviul realizat cu politologul Victor Juc și fostul ministru de Externe al României, Adrian Severin.
Autor: Maria Dimineț
