Memoriul sufletistului și patriotului poet Laurian Stănchescu m-a convins prin claritatea solicitării către procuratură: "În urmă cu 129 ani s-a petrecut o crimă de neiertat împotriva lui Mihai Eminescu, Voievodul Limbii și Culturii Române, mucenicul întemeietor de grai românesc. De la moartea sa au apărut o serie de mărturii, documente și rapoarte medicale din țară și din străinătate, toate semnate de savanți în medicină legală, cercetători de elită, membri ai familiei poetului. Sunt aduse dovezi fără tăgadă și care vorbesc despre uciderea poetului prin tratamente exagerate cu injecții de mercur pentru diagnostice false. Abuzurile medicale și torturile la care a fost supus fără voia sa i-au adus moartea prematură și au aruncat dezonoarea asupra memoriei și spiritului său cardinal". Deshumarea lui Mihai Eminescu ar desluși o enigmă majoră a culturii române: uciderea Poetului Național de către serviciile secrete austro-ungare în complicitate cu siguranța română controlată de către Carol I, un domn subordonat intereselor economice și geopolitice ale Germaniei?
Interesant că Augustin Lazăr, procurorul șef al parchetului general a dat curs cererii poetului Laurian Stănchescu și a început cercetarea pentru a identifica dacă Poetul Național a fost ucis. Criticile inițiativei au început imediat să apară din partea "analiștilor" politici, care au afaceri militare de milioane de euro cu statul și sunt susținătorii necondiționați ai intereselor ambasadelor străine în România și a parteneriatului transatlantic. Se pare că la 129 de ani de la moartea lui Eminescu aflarea adevărului despre posibila asasinare a acestuia deranjează și acum, pentru că Poetul Național a fost victima sistemului de alianțe militare occidentale, de factură germană, care exploata fără milă și discernământ poporul român și resursele naturale, România devenind o subcolonie europeană. De altfel, poetul Laurian Stănchescu a dat criticilor o replică de bun simț: "Amintesc că Franța a procedat la fel cu trupul lui Napoleon Bonaparte, nefiind nici o impietate".
În 1986, Gheorghe Eminescu nepotul lui Mihai Eminescu i-a dăruit o serie de scrisori poetului Laurian Stănchescu, pe care să le publice la momentul potrivit: „Ai să trăiești mai mult decât mine și poate că ai să poți într-o zi să le faci cunoscute. Adevărul trebuie aflat odată și odată". După 30 de ani Laurian Stănchescu a avut curajul să publice aceste scrisori într-o carte de excepție la o editură din Chișinău: „Mihai Eminescu — un Dumnezeu rănit". Cartea e o mărtuire despre schingiuirilor la care a fost supus de către o subțire elită politică de la București, în cârdășie cu interesele antiromânești ale austriecilor și germanilor. „Da, mi-a fost teamă ca lumea să nu reacționeze negativ, să nu discrediteze pe marele Eminescu care, așa cum se poate citi din scrisori, a suferit ca Hristos pe cruce" a mărturisit presei Laurian Stănchescu.
„Nu cred că românul, care-l iubește pe acel Eminescu frumos din fotografia de la 19 ani, care-i iubește lirica, este pregătit să cunoască un Eminescu bătut cu frânghii ude la Mănăstirea Neamțului, un Eminescu persecutat, un Eminescu căruia i s-au inventat boli pentru a-l scoate din circuitul public", a declarat pentru Q Magazine Laurian Stănchescu, dureros de conștient de faptul că această carte va schimba percepția multor generații asupra vieții și destinului poetului nostru național. Mihai Eminescu a fost bătut cu bestialitate de torționarii plătiți de către agenții secreți la sanatoriul de la Mănăstirea Neamț: „Eminescu s-a luptat cu două imperii — cel austro-ungar și cel german — și cu țara lui. Cum puteai decredibiliza un jurnalist de forță, patriot și naționalist, un ghimpe în coasta conducătorilor de atunci, dacă nu declarându-l nebun și bolnav de sifilis. A fost maniera prin care au încercat să-l îndoaie, recurgând evident la modalități care înfioară: băi și injecții cu mercur, bătăi, înfometare, umilință. Se știe că la Mânăstirea Neamț, Eminescu a fost internat între 9 noiembrie 1886 și 9 aprilie 1887, fiind tratat rudimentar cu găleți de apă aruncate în cap, cu cufundări în putină și cu bătăi cu frânghia udă", a declarat Laurian Stănchescu.
Faptul că Mihai Eminescu a developat tratatul secret între Regele Carol I și imperiile austro-ungar și german, care transforma România într-o subcolonie pentru a fi extorcată de bogății. Poetul a plătit și pentru că milita în Societatea secretă Carpații, care se organiza să lupte cu arma în mână pentru eliberarea Transilvaniei, fapt ce i-a atras Poetului Național ura casei domnitoare și a serviciilor secrete de la Viena și Berlin. Acestea se pare că au au pus la cale compromiterea și uciderea poetului Mihai Eminescu. Startul odioasei conspirații a fost dat de P.P. Carp, junimist și "progresist", prin mesajul transmis lui Titu Maiorescu: „Mai potoliți-l pe Eminescu!". Comanda a fost executată la data de 23 iunie 1883. De conspirație n-au fost străini nici regele României, nici serviciile secrete — române și străine. Se pare că recitarea poeziei "Doina" la Iași a pus capac nemulțumirilor elitei politice dâmbovițene subordonate intereselor austriece și germane. Scrisorile poetului către sora sa Harieta, înainte de moartea sa violentă cu o piatră în cap într-un sanatoriu bucureștea dată din partea unui actor ratat, Petre Poenaru, ne arată un Eminescu conștient că era victima unui sistem corupt care îl dorea mort? Așa că e de salutat inițiativa lui Laurian Stănchescu de deshumare a Poetului Național, iar faptul că parchetul general a dat curs cererii trebuie apreciat. Vom afla în sfârșit dacă Mihai Eminescu a fost ucis și vom descoperi în urma analizelor medicale moderne, dacă moartea poetului a fost o afacere de stat antinațională, pentru subordonarea României concernului imperial german și blocarea luptei fraților români din Ardeal pentru libertate și unire?
Ionuț Țene este istoric, publicist și scriitor român.
Sursa: NapocaNews.ro.
