BUCUREŞTI, 27 iun — Sputnik, Doina Crainic. Într-un interviu acordat Ziarului de Iaşi, neurochirurgul Bogdan Iliescu a povestit despre experienţa „absolut unică" avută atunci când, fiind student, a atins pentru prima dată un creier.
„Când am simţit că pulsează sub mâna mea m-au trecut nu furnici, ci fulgere, am avut în mine un curent electric toată vara aceea; nu m-am putut gândi la altceva. Este o senzaţie absolut unică…. acum îmi dau seama că aveam sub mână… cel mai fabulos lucru din universul acesta şi o spun cu toată răspunderea unui om de ştiinţă. Nu există lucru mai interesant, e prea puţin spus, mai fascinant în tot universul decât este creierul uman", potrivit neurochirurgului.
El s-a referit şi la exodul medicilor, spunând ca i se pare incredibil că România, în loc să creeze şi să pună în aplicare strategii pentru a menţine oamenii de valoare în ţară, permite, „cu nonşalanţă", plecarea celor mai inteligenţi oameni, care „sunt singura şansa pe care o are ţara asta". Şi asta după ce investeşte ani de zile în pregătirea lor.
Dr. Bogdan Iliescu a mai spus că, dacă ar fi aplicate astfel de strategii, România ar deveni „un mare stat de invenţie, de inovaţie, să fim cum este Israelul, chiar şi Japonia". Deşi suntem într-o situaţie geopolitică foarte dificilă, asta nu ar trebui să ne împliedice „să fim deştepţi şi să ne vindem deşteptăciunea, nu să exportăm creierele pe care le şi educăm".
„Culmea, muncim la tineri 25 de ani, după care îi trimitem afară cu o nonşalanţă pe care pe mine pur şi simplu mă zguduie. Mi se pare neverosimil ceea ce se întâmplă. Dar asta facem. Sunt de acord că trebuie să avem infrastructură şi sunt multe lucruri care încă ne lipsesc, dar avem oamenii şi nu îi folosim, ceea ce este foarte, foarte trist", este de părere reputatul neurochirurg.
Medicul s-a referit şi la legătura sa cu Dumnezeu, mărturisind că, în timpul operaţiei, Îi simte ajutorul. El consideră că nu există chirurg care să nu fi cerut ajutorul lui Dumnezeu.
„Eu unul văd un triumvirat, o legătură tripartită. Nu este niciodată doar pacientul cu mine sau noi doi, nici el singur cu Dumnezeu, suntem toţi într-o dependenţă absolută. El merge cu noi în drum spre sală şi stăm împreună până când omul ăla ajunge acasă şi e bine. Îl simt cel mai intens în momentul operaţiei şi nici nu poţi altfel. Oricât de experimentat eşti, am văzut asta la profesorii mei, oricâte cazuri ai acumulat, tot timpul îţi trebuie ajutorul acesta, altfel lucrurile pot degenera îngrozitor, mai ales în neurochirurgie", mărturiseşte neurochirurgul ieşean.
De asemenea, mai ales în neurochirurgie, oamenii de ştiinţă sunt puşi de multe ori în situaţia de a recunoaşte cât de uimitoare este lucrarea lui Dumnezeu.
„Prima dată când m-am uitat într-un microscop şi am văzut o celulă vie, îţi dai seama că acea chestie nu poate fi construită. Noica zicea frumos — pe Dumnezeu Îl experimentezi, nu te învaţă nimeni. Din fericire, neurochirurgia ca specialitate şi situaţiile în care te pune te obligă să ai experienţa asta aproape zilnic. Nu cred că există chirurg pe planeta asta care să nu fi cerut ajutorul lui Dumnezeu. Intri în interiorul lucrurilor, Îi vezi lucrarea", a mai spus Dr. Bogdan Iliescu.
