CHIȘINĂU, 3 apr — Sputnik. Sfinții Părinți au rânduit ca în Marțea Mare din Săptămâna Patimilor Domnului să se citească Pilda celor zece fecioare, cinci "înțelepte" și cinci "neînțelepte", care se pregătesc pentru nuntă. În Noul Testament, întâlnirea cu Hristos este asemănată cu o nuntă, unde El se numește pe sine "mire", iar Apostolii poartă numele de "prietenii mirelui", iar Biserica fiind Mireasa lui Hristos, scrie crestinortodox.ro.
În această pildă, Împărăția cerurilor este asemănată cu zece fecioare care, luându-și candelele, au ieșit în întâmpinarea mirelui. Menționăm că la evrei exista obiceiul ca, la căsătorie, mirele să meargă în casa miresei, unde era așteptat de aceasta și de prietenele ei. De aici se pleca spre casa mirelui, unde este organizat ospățul de nuntă.
Mirele întârzie, iar fecioarele adorm. La miezul nopții, se vestește sosirea lui. Fecioarele se trezesc să-l întâmpine. Untdelemnul din candelele celor nebune este pe sfârșite. Fecioarele "neînțelepte" vor cere celor înțelepte să le împrumute dintr-al lor. Acestea nu vor, pe motiv că și candelele lor se pot stinge prin acest împrumut. Astfel, fecioarele nebune merg să cumpere untdelemn. În timp ce ele lipsesc, sosește mirele. Acesta intră la nuntă împreună cu fecioarele "care erau gata de nuntă" și ușa se închide. Vor ajunge și fecioarele nebune, dar vor găsi ușa închisă. Vor striga: "Doamne, Doamne, deschide-ne nouă". Mirele le răspunde: "Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi".
Părintele Constantin Galeriu, cercetând originalul grecesc al Noului Testament, a gasit interpretarea: "Nu recunosc chipul meu în voi", deci chipul nostru autentic este în Hristos. Pilda se încheie cu aceste cuvinte: "Privegheați și vă rugați, că nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului".
Prin aceasta pilda, Hristos a dorit să ne descopere importanța pregătirii în vederea judecății de apoi
Părintele Petroniu Tănase mărturisește că întotdeauna diavolul ascunde păcatul sub chipul virtuții.
"Adeseori forma, atât a virtuții, cât și a păcatului poate fi aceeași, pe când scopul le deosebește hotărât; scopul a toată fapta bună este Dumnezeu, iar scopul păcatului este moartea. De aceea, o faptă bună ca să fie virtuoasă, are nevoie de o garanție ca scopul ei duce la Dumnezeu. Această garanție, Dumnezeu a pus-o în aproapele nostru: "Întrucât ați făcut aceasta unuia din acești frați prea mici ai Mei, Mie Mi-ați făcut!" (Matei 25, 40) va zice Domnul. De aceea, orice faptă virtuoasă se valorifică prin purtarea pe care o avem față de aproapele nostru; este o faptă de dragoste, de milostenie față de dânsul. Milostenia este deci certificatul de garanție al virtuții, că este bine făcută, că duce la Dumnezeu", afirma părintele Tănase.
De aici concluzia că în vremea postului nu trebuie să ne oprim doar la înfrânare, nevoințe, metanii, dar toate acestea trebuie însoțite de milostenie.
Din această pildă înțelegem că o simplă virtute cultivată nu ne face moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu. Fecioarelor nebune nu le-a fost de ajuns fecioria. Lipsa faptelor bune, a milosteniei, le-a făcut pe acestea să nu poată fi alături de Hristos. Nu le-a folosit lupta cu trupul, că s-au ferit să cadă în păcatul desfrânării, de vreme ce ele sunt privite drept păcătoase. Candele sunt darul fecioriei, iar untdelemnul este milostenia. Fără untdelemn candelele se sting, adică fecioria dacă nu este însoțită de milostenie nu folosește la nimic.
Intrarea în Împărăția lui Dumnezeu este asemenea unei nunti. Pentru acest lucru, Hristos vine ca Mire la Judecata de apoi. Pilda celor zece fecioare este un îndemn la o neîncetată priveghere.
