Vasile Rusnac, pentru Sputnik Moldova
Atât până la revoluție, cât și după, în orice oraș sudic care se respecta, magazinele se ghidau de anumite reguli nescrise de la care nu se abăteau. Firmele și vitrinele magazinelor pe atunci împodobeau străzile, nu le sluțeau și nu-i speriau pe trecători cum se întâmplă acum.
Până la război, în Chișinău a existat hotelul „Palace", la intersecția fostelor străzi Aleksandrovskaia și Kupeceskaia, actualmente colțul bulevardul Ștefan cel Mare cu strada Vasile Alecsandri. Totul era prevăzut aici pentru confortul vizitatorilor. Era chiar și o casă de bilete pentru tren.
Toate magazinele mici și prăvăliile din vecinătate se străduiau, prin aspectul lor exterior, dar și prin comportamentul vânzătorilor, să corespundă nivelului de deservire pe care îl ofereau proprietarii acestui hotel. Pentru cumpărători era o adevărată plăcere să intre în magazinele „Singer" sau „Skorohod", situate la parterul hotelului „Palace". Mărfurile erau de cea mai bună calitate.
Pe vremuri, tatăl meu a cumpărat de acolo o mașină de cusut care funcționează și acum. Ulterior, deja în perioada sovietică, noii administratori căutau să mențină nivelul impus de fostul director al magazinelor. În clădirea de vizavi se afla magazinul specializat al fabricii de vinuri „Ialoveni". Și nimeni nu ar fi putut să se plângă că acolo se vindeau vinuri de calitate proastă, că sortimentul nu era variat sau că vânzătorii s-ar comporta ca niște mitocani.
Cei cu vârsta de peste50 de ani își amintesc și azi acel subsol al magazinului „Ialoveni". Pe când se lucra la amenajarea acestuia, a fost găsită firma magazinului de haine de pe vremea renumitului hotel. Au scos-o afară. O femeie s-a apropiat de muncitori. S-a dovedit că era fiica fostului proprietar.
Toată viața femeia a locuit în Chișinău și a lucrat la Casa de deservire socială de pe strada Armenească. În acea zi se ducea la magazinul de peste drum. Ea a povestit că tatăl său comandase această firmă la Odesa. A plecat personal acolo, a verificat singur vopselele cu care urmau să fie scrise literele, lacul cu care trebuiau să fie acoperite. Iar schițele le comandase chiar de două ori…
Cod roșu în Moldova. Patrimoniul arhitectural este în pericol>>>
Acea clădire, ca și hotelul, au fost grav deteriorate în timpul bombardamentelor, dar firma a rămas intactă.
Oare de ce noii comercianți din zilele noastre nu doresc să manifeste aceeași atitudine față de propria afacere, să aibă grijă de oraș la fel ca predecesorii lor? Din păcate însă, în majoritatea cazurilor nu vezi decât firme neinspirate ori chiar de-a dreptul oribile și un personal apatic. Puțini dintre au reușit să depășească această condiție. Atunci la ce să mai ocupe locul, să piardă timpul și banii pentru arendă?
Bulevardul central este fața orașului. Toți oaspeții capitalei trec pe aici. Având atâția trântori la Primărie, s-ar fi putut institui un control asupra calității deservirii și a mărfurilor, cel puțin, pe strada principală.
Să se revină la magazinele specializate ale producătorilor autohtoni, să fie amenajate în mod corespunzător vitrinele.
Nimic nou în toate acestea. Pur și simplu, trebuie să se țină cont de vechiul adevăr: „Cumpărătorul, odată înșelat sau ofensat, nu-ți mai calcă pragul".
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu opinia redacției.
