CHIȘINĂU, 26 ian — Sputnik. Veaceslav Ioniță a amintit că perioada cuprinsă între anii 1990 — 1996 a fost una foarte complicată pentru majoritatea populației Republicii Moldova. Oamenii credeau în privatizare, în bonurile patrimoniale și în programul „Pământ" care prevedea împărțirea terenurilor agricole.
„În anii 1997 — 1998, bunăstarea populației a început să crească lent. Acest fapt a fost determinat de exporturi și de creșterea, deși timidă, a economiei. Însă în anul 1998 a intervenit criza care ne-a afectat foarte grav. Țin să amintesc că atunci moneda națională s-a depreciat de aproape de trei ori: dolarul care putea fi cumpărat cu 4,5 lei urcase până la 12 lei. Deși salariile nu s-au redus foarte mult, valoarea reală a banilor a scăzut substanțial", a spus economistul.
Și atunci oamenii, ne mai fiind în stare să facă față unei noi lovituri care a urmat după șapte ani de sărăcie, au început să plece masiv peste hotare.
„De aceea și spun că în acest an vom marca 20 de ani de dependență de transferurile bănești, deoarece aceste transferuri au început să vină anume în anii 1998 — 2000. Emigrarea în masă a oamenilor a durat până în 2003. Adică, ei au înțeles că aici nu mai au ce face", a declarat Ioniță.
Condițiile grele de trai i-au obligat pe cetățenii noștri să se mobilizeze. Ei și-au schimbat nu numai locul de trai, ci și profesia, genul de activitate. În acest sens, moldovenii au dat dovadă de rare calități umane: capacitatea de a se mobiliza operativ și de a rezista în condițiile create.
„În anii `70 ai secolului trecut, criza a lovit Marea Britanie. Au fost închise minele, oamenii mureau de foame, dar rămâneau în oraș, nu plecau nicăieri. Pe când la noi în Moldova s-a produs o ”conversie”. În decurs de doi ani, moldovenii au devenit cea mai mobilă națiune din lume", a conchis expertul.
