CHIŞINĂU, 6 ian — Sputnik. Ziua premergătoare sărbătorii Crăciunului este una deosebită din punct de vedere liturgic, fiind de asemenea o zi de post mai aspru decât celelalte, deoarece se ajunează până seara.
Ajunul Crăciunului este ultima zi de post din Postul Naşterii Domnului. Acest post ne aduce aminte de patriarhii şi drepţii Vechiului Testament, care au petrecut timp îndelungat în post şi rugăciune, aşteptând venirea lui Mesia, Mântuitorul lumii, potrivit crestinortodox.ro.
Ultima zi a postului este una de aspră postire, adică de ajunare. Obiceiul de a ajuna în această ultimă zi a postului este consemnat încă din secolul al IV-lea.
Astfel, în ajunul Crăciunului, fiecare credincios ajunează după putere, pana la Ceasul al IX-lea (ora 15.00).
După ceasul prânzului, spre seară, se obişnuieşte să se mănânce grâu fiert, amestecat cu fructe şi miere. În seara zilei de ajun, credincioşii obişnuiesc să mănânce o mâncare dulce, numită în popor "Scutecele lui Iisus". Cu faină, apă şi sare se frământă nişte lipii subţiri care se coc pe plită. Acestea se înmoaie într-un sirop dulce (apă cu miere sau zahăr) şi se presară cu nucă măcinată.
În general, toate pregătirile pe care le fac de Ajun gospodinele de la sate au un scop magic: ele vor să stimuleze belşugul casei.
Existe numeroase tradiţii legate de Ajunul Crăciunului, păstrate îndeosebi la sate
Astfel, Naşterea Domnului este anunţată în lume de creştini prin colinde, primii care pornesc cu colindatul, în dimineaţa de Ajun, fiind copiii şi tinerii. Copiii merg pe la neamuri şi vecini, vestind prin cântecele lor naşterea Pruncului Iisus. Cele mai frecvente cântece de stea au conţinut religios: "Trei păstori se întâlniră", "O, ce veste minunată", "Steaua sus răsare". Copiii sunt primiţi de creştini cu mere, nuci, covrigi si alte dulciuri tradiţionale. Pentru că până după Sfânta Liturghie din ziua de Crăciun este încă post, colindătorii trebuie şi ei primiţi cu daruri de post (covrigi, turte, nuci, fructe).
Ajunul Crăciunului, când preotul vesteşte Naşterea Domnului
Tot în ultima zi a postului Crăciunului, preotul umblă pe la casele credincioşilor cu icoana Naşterii Domnului, spre a vesti măritul praznic al Întrupării Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria. Din punct de vedere liturgic, putem spune că această tradiţie, a umblatului cu icoana, este un fel de slujbă în afara zidurilor bisericii.
În funcţie de zone, există mai multe obiceiuri şi tradiţii în Ajunul Crăciunului.
Astfel, colindătorii care vin în noaptea de Ajun trebuie cinstiți cu nuci și covrigi, niciodată cu bani.
În noaptea de Ajun musafirii nu sunt bineveniți. În acest moment magic dacă ușa locuinței este deschisă, va zbura norocul.
În ajunul Crăciunului există superstiţia să nu se bea rachiu, întrucât se spune că aceasta a fost inventat de diavol, care apoi îşi bate joc de cel ce-l bea, zicând că rachiul are întâietate înainte tuturor bucatelor.
De Ajun nu se dă nimic din casă şi nici nu se împrumută, pentru că se crede că cel ce dă acum, dă afară din casă tot norocul.
Tot ceea ce facem, bun sau rău, se va răsfrânge asupra noastră, de aceea nu sunt îngăduite pizma şi supărarea, certurile şi loviturile: cel ce loveşte cu pumnul va primi înapoi tot atâţia pumni cât a dat.
În seara de Ajun, pragul locuinței trebuie măturat, de la prag spre răsărit, pentru a avea noroc în anul care vine.
Pentru a fi protejat de farmece și deochi, se pun pe colțurile mesei usturoi și semințe de mac.
Este bine ca cei mici să mănânce bostan copt în ajunul Crăciunului pentru a fi sănătoși tot anul.
Pentru a-și visa ursitul, fetele nemăritate trebuie să țină post negru în ziua de Ajun.
Dacă mănânci mere în ziua de Ajun vei fi sănătos tot anul.
