CHIȘINĂU, 19 dec — Sputnik, Daria Cernega. „Steaua Roșie", liderul incontestabil în domeniul industriei ușoare din Moldova Sovietică, a fost înființată în august 1944. Inițial, a fost deschis un atelier într-un demisol unde lucrau câteva tricoteze. După război, au fost aduse primele utilaje, așa-numitele mașini de tricotat circular, din orașul pe atunci Leningrad.
Tamara Trutneva, fost director al unei fabrici care făcea parte din Asociația „Steaua Roșie", a spus că, în perioada blocadei Leningradului, aceste mașini, înfășurate în material protector, au fost ascunse pe fundul râului Neva, fiind scoase de acolo după război. Anume o parte din aceste mașini a fost expediată la Chișinău. Cu anii, Asociația „Steaua Roșie" s-a extins, iar prin anii `80 ai secolului trecut număra deja peste cinci mii de muncitori, având filiale chiar și în unele sate mici.
„De exemplu, în satul Caracui. Întreprinderea noastră a procurat acolo o căsuță cu două etaje și a deschis o secție de confecționare a lenjeriei pentru dame. Noi aprovizionam această filială doar cu tipare și furnitură. Așa era politica: întreprinderea trebuia să asigure populația cu locuri de muncă. Căci unde puteau să lucreze mamele tinere care aveau copii mici?", își amintește Trutneva.
Comenzile privind lenjeria de damă erau executate nu doar în satele îndepărtate, ci și la penitenciarul pentru femei de la Rusca. Munca deținutelor era plătită în raport cu volumul de muncă efectuat, conform acelorași tarife ca și pentru muncitoarele aflate în libertate. „Steaua Roșie" nu producea doar lenjerie, ci și alte articole de tricotaj, inclusiv mănuși, ciorapi ș. a. De exemplu, volumul producției de ciorapi și șosete ajungea până la 37 milioane de unități pe an. Produsele „Stelei Roșii" erau comercializate în toată URSS. Însă rar se întâmpla ca Asociația să aibă câștiguri în valută. Aceasta nu era convertită în ruble, fiind folosită pentru achitările cu partenerii externi. De exemplu, includerea în marele Catalog European a costat cinci mii de dolari. Scump, dar în schimb în el a fost introdusă denumirea „Steaua Roșie".
Angajații Asociației industriale de Tricotaj „Steaua Roșie" se bucurau de asigurări sociale, locuințe gratuite și bilete ieftine la odihnă. Doritorii puteau să urmeze studii de calificare. Cei care absolviseră doar școala medie erau trimiși să învețe la colegii, iar turele la fabrică erau planificate astfel încât să nu coincidă cu orele de curs. În afară de aceasta, circa 30 de persoane au absolvit Institutul de Textile din Moscova, fără a pierde locul de muncă din Chișinău.
„Colegiile de pe atunci pregăteau specialiști de cea mai înaltă calificare. Ulterior, muncind la întreprindere, foștii absolvenți puteau să devină ingineri, însă, erau necesare studii superioare. Atunci, pentru ca „studenții" să nu fie nevoiți să plece la Moscova, Asociația achita cheltuielile de deplasare a profesorilor care le predau aici studenților noștri de la facultatea fără frecvență", a mai spus Trutneva.
După destrămarea URSS, pentru „Steaua Roșie" au început vremuri grele. Cea mai mare asociație din industria ușoară a Moldovei Sovietice nu a fost în stare să supraviețuiască în noile condiții, când au fost rupte legăturile comerciale cu furnizorii. Trutneva își amintește cum conducerea asociației s-a adresa după ajutor autorităților țării, însă nu a avut parte de înțelegere.
