CHIȘINĂU, 30 nov — Sputnik, I. B. Sala Palatului a fost plină ieri seara, când a avut loc spectacolul de gală „Să se ridice ţara", organizat pentru români în preajma Zilei Naţionale.
Emoţionanta cuvântare a maestrului Dan Puric, precum şi cântecele patriotice, de cătănie, marşurile, cântecele de dor şi colinde interpretate de Nicolae Furdui Iancu, alături de ansamblul folcloric Crai Nou, au făcut inimile românilor să vibreze.
Dan Puric şi-a început cuvântarea amintind de imperativul „Pe aici nu se trece!", înălţătoarele cuvinte care au răsunat din piepturile românilor în urmă cu 100 de ani, pe câmpul de luptă de la Mărăşeşti, imperativ care „ne-a dat demnitatea", dar „pe care noi l-am distrus astăzi spunând că pe aici poate să treacă orișicine".
Potrivit maestrului, poporul român se află la răscruce. Pentru a fi scos din rătăcire, pentru a-şi recăpăta demnitatea, poporul român trebuie să se întoarcă la ceea ce l-a ajutat să-şi menţină fiinţa în viforul istoriei: credinţa. Fiindcă „în clipa în care nu mai crezi, începe dezamăgirea, distrugerea încrederii în tine și în celălalt" şi, de asemenea, slăbeşte simţul „comuniunii de destin", al unităţii.
În satul românesc exista o „comuniune de destin", mai întâi „noi" şi pe urmă „eu", însă comunismul şi epoca prezentă au produs o răsturnare: „există întâi supremul interes individual împotriva interesului neamului".
„Răscruce în mentalitatea țăranului român înseamnă că nu știe pe unde să o ia, sunt multe drumuri; el aşa spune: acolo umblă netrebuitul. Socrate spunea că viața este plină de lucruri de care n-avem nevoie…. Netrebuitul îți așază o suită de drumuri ca să te rătăcească. Acolo țăranul, ca să se izbăvească, a zidit o troiță, o cruce — să te limpezească și să îți redea sensul, să te scoată din rătăcire. Ce trebuie să facă astăzi poporul român? Suntem la răscruce. Vor să lepădam crucea, vor să lepădam sensul vieții și al morții", a spus Dan Puric în prelegerea sa.
Îndrăgitul artist a vorbit românilor, dorind să lămurească „strategia perfidă" pusă în aplicare împotriva fiinţei naţionale, care se află în pericol „mai mult ca niciodată".
„Adrian Făgeţeanu [m-a întrebat]: știi când au căzut Adam și Eva? Atunci când nu au mai fost în același duh. Pe urmă a venit șarpele. Când se despart doi oameni care se iubesc? Atunci când nu mai sunt în același duh. Apoi vine șarpele. Când se distruge un popor? Atunci când nu mai este în același duh", a subliniat Puric.
Deşi România astăzi „s-a fărâmiţat în Românii mici, s-a dezbinat" şi nu o putem privi decât ca pe „o cetate asediată", deşi se pare că nu mai avem putere şi nici speranţă, „cel care continuă atunci când nu se mai poate face nimic este spiritul. Este Constantin Noica care a încercat să dăinuie prin cultură în timpul dictaturii, este orice valoare românească ce astăzi încearcă să dăinuie în ciuda evidențelor dramatice și tragice".
Puric a evidenţiat necesitatea de a nu ne lepăda de însuşirea noastră de creştin şi de român, care ne defineşte şi ne dă identitate, în ciuda presiunilor care se fac asupra acestui popor şi a trădării lui din interior. Cei care au fost nevoiţi să-şi părăsească ţara pentru a merge la muncă „în acest Occident tragic pentru poporul român", nu sunt de condamnat, mai ales fiindcă ei „au plecat cu biserica", iar artistul a văzut disperarea pe chipurile lor, imensa durere de a fi rupţi de familii şi de pământul strămoşesc. Astfel, arată Dan Puric, „tragedia poporului român de astăzi nu este exilul acesta forțat a peste cinci milioane de români, ci este exodul nostru benevol și laş pe care îl facem din propria condiție de creștin și de român astăzi".
